Societatea omului de afaceri Ovidiu Tender a contestat la Tribunalul Bacău decizia patronilor ruși de tăiere la fier vechi a rafinăriei din Onești. PROSPECȚIUNI susține că activele RAFO trebuie vândute la valoarea lor de piață, nu pe post de fier vechi, fapt ce va conduce la obținerea unui preț mult mai ridicat. Firma lui Tender deține 2,72 la sută din acțiunile RAFO, dar și un drept de creanță de 60 milioane lei (în jurul a 15 milioane euro) asupra acționarului majoritar al rafinăriei, Petrochemical Holding.
Decizia de tăiere la fier vechi a RAFO a fost asumată la mijlocul lui februarie, când în cadrul unei Adunări Generale Extraordinare patronatul rus a promovat un proiect de hotărâre vizând împuternicirea directorului general al RAFO să demareze procedura de desfacere (vânzare) a utilajelor și echipamentelor companiei oneștene. Cum Petrochemical Holding deține 96,51 la sută din RAFO, aprobarea deciziei de tăiere la fier vechi a activelor s-a dovedit o formalitate. Potrivit acțiunii deschise în instanță, PROSPECȚIUNI acuză că patronatul rus vrea să „scape” de rafinărie la un preț derizoriu, în condițiile în care echipamentele și utilajele acesteia ar putea fi valorificate la prețul pieței, nu la preț de fier vechi.
„În accepțiunea asociatului majoritar, prețul se va stabili în baza prețurilor utilajelor pe piața second-hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât prețul fierului vechi pe piața locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare-cumpărare a utilajelor. Reiese clar că intenția acționarului majoritar este aceea de a distruge utilajele și a le vinde la fier vechi, cu consecința prejudicierii societății părâte, care se poate evita prin realizarea unei vânzări corecte, la nivelul unui preț real care nu poate fi mai mic decât prețul pieței”, se precizează în acțiunea depusă la Tribunalul Bacău de compania lui Ovidiu Tender.
PROSPECȚIUNI mai incriminează faptul că patronii ruși nu au evidențiat, concret, echipamentele ce urmează a fi tăiate la fier vechi și că decizia a fost adoptată cu încălcarea dreptului la informare a acționarilor. „Din punctul nostru de vedere, societatea avea obligația de a pune la dispoziția acționarilor un material detaliat asupra operațiunilor privind valorificarea activelor, pentru o dezbatere corectă în cadrul adunării acționarilor și exprimarea votului în deplină cunoștință de cauză”, mai precizează acțiunea citată.
Patronarul rus, „blestemul” RAFO
Situația de la RAFO s-a precipitat la începutul lui februarie, când Petrochemical Holding, sub semnătura fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy, anunța într-o adresă transmisă rafinăriei oneștene că-l împuternicește pe directorul general Miroslav Dermendjiev să demareze procedura de vânzare a activelor companiei, în contextul situației financiare precare a RAFO. Adresa remisă de Goldovskiy s-a concretizat într-un proiect aflat pe masa AGEA din 18 februarie, decizia de tăiere la fier vechi a RAFO fiind aprobată cu un vot confortabil.
RAFO nu mai funcționează din 2008, an în care cea mai mare parte din angajați a fost trimisă acasă. În rafinărie a rămas doar personalul ce asigură mentenanța principalelor facilități ale companiei. În ultimii doi ani, patronatul rus a promovat o politică de valorificare materială a bunurilor aflate în patrimoniul RAFO. Astfel, societatea a vândut flota de vagoane și locomotive, terenurile și benzinăriile pe care le avea, iar în toamna lui 2013 (noiembrie), RAFO a vândut rezerva de 42.000 de tone de țiței deținută la Conpet și necesară în cazul în care societatea ar fi decis să-și reia activitatea de rafinare. Valorificările au adus în conturile patronatului rus o sumă de aproximativ 40 milioane euro, conform estimărilor presei centrale suma fiind suficientă – în teorie – pentru reluarea activității la RAFO. Lucru care nu s-a întâmplat.
PROSPECȚIUNI are de recuperat 15 milioane euro de la ruși
Către sfârșitul lui februarie, societatea lui Tender dădea publicității un comunicat în care anunța că va contesta în instanță decizia patronatului rus de a valorifica la preț de fier vechi activele RAFO. În comunicat, PROSPECȚIUNI califică decizia Petrochemical Holding drept un „act de sabotaj”, mai ales că echipamentele rafinăriei sunt în stare bună. „Pe lângă istoria îndelungată, de peste 60 de ani, RAFO Onești este și una dintre puținele rafinării pe care țara le deține la acest moment, iar impactul acestei decizii este unul mult prea mare pentru a fi ignorat – de la importanța strategică națională, până la impactul industrial, geopolitic și social. Să nu uităm că un întreg oraș s-a născut în baza activității acestei rafinării.
Mai mult decât atât, din declarațiile unor foști salariați ai RAFO, se pare că starea utilajelor rafinăriei este una foarte bună. În aceste condiții, compania Prospecțiuni S.A., în calitate de acționar, își exprimă în mod ferm dezacordul privind hotărârea Petrochemical Holding, va lua toate măsurile necesare pentru a lupta împotriva sa și acuză această decizie fără precedent ca fiind un act de sabotaj împotriva economiei naționale”, se arată în comunicatul PROSPECȚIUNI SA.
Societatea lui Tender deține 2,72 la sută din participațiile de la RAFO, iar în toamna lui 2014 a deschis un proces împotriva rafinăriei și a acționarului majoritar, Petrochemical Holding, încercând să recupereze o creanță mai veche, în sumă de 60 milioane lei (aproximativ 15 milioane euro). Acționarul principal al PROSPECȚIUNI SA, Ovidiu Tender, s-a arătat nemulțumit la momentul respectiv de diminuarea valorii acțiunilor operată de Petrochemical, măsură ce a condus la scăderea masivă a valorii participațiilor deținute în RAFO de PROSPECȚIUNI, precum și de faptul că patronii ruși de la RAFO au înstrăinat mai multe active ce făceau parte dintr-un Memorandum de înțelegere agreat de societatea lui Tender cu Petrochemical. Datând de la nivelul lui 2010-2011, Memorandumul includea mai multe active ce urmau să intre în posesia PROSPECȚIIUNI, până la concurența sumei de 60 milioane lei, în vederea stingerii creanței avută de Tender la RAFO. Procesul a fost pierdut de societatea PROSPECȚIUNI.
ISTORIC
RAFO a fost înfiinţată în 1956 cu scopul de a procesa ţiţeiul nesulfuros. Rafinăria avea o capacitate de rafinare de circa 3,5 milioane de tone pe an. După repetate scandaluri şi privatizări îndoielnice, rafinăria a ajuns în mâinile ruşilor, în 2009, când a fost cumpărată de Petrochemical Holding – compania fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy care a deţinut colosul petrochimic Sibur, până la venirea la putere în Federația Rusă a lui Vladimir Putin. Ulterior, Goldovskiy a fost arestat pentru şapte luni, după care a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri.
