Ecourile articolului din The Sun, in care municipiul Bacau e desemnat „capitala hotilor de bancomate”, se fac auzite si astazi, la o saptamana de la publicarea materialului in tabloidul britanic. Orgoliile scandalizate ale „forumistilor” bacauani, precum si reactiile aparent inexplicabile ale unor lideri politici locali par a fi argumente suficiente pentru reluarea temei in cadrul unui editorial. Ar mai fi, insa, ceva. Articolul publicat de Bacau.NET, in care sunt prezentate cateva din concluziile anchetei din The Sun, a avut peste 5500 de vizualizari, contabilizand aproape 1000 de like in reteaua de socializare Facebook. In plus, pe cea mai importanta comunitate Facebook a bacauanilor de oriunde – I LOVE BACAU – postarea cu respectivul articol a inregistrat mult peste 20.000 de vizualizari si cateva zeci de comentarii. Credem ca aceste cifre obliga la o reflectie ceva mai aprofundata asupra fondului problemei prezentate – de-o maniera vadit senzationalista – in The Sun.
Sun este un tabloid englez, dar asta nu explica deloc de ce Sun este cel mai vandut ziar britanic al zilelor noastre, cu o circulatie de 2,4 milioane exemplare „on a daily basis”, adica zi de zi. Tentatia e sa asociezi publicatia amintita cu „tabloidele” de pe la noi, insa comparatia are o limita de rezistenta evidenta. Sun are in el un pic mai multa presa, decat are – sa zicem – Cancan-ul de la noi. In plus, tabloidele britanice au depasit etapa „fetei de la pagina 5” sau pe cea a „fetei care prezinta vremea”, ambele obligatoriu goale.
Substanta materialului privitor la statutul informal al Bacaului, de capitala mondiala a cardistilor, are la baza statistici ale politiei britanice. Sa nu cumva sa credeti ca englezii aveau, anterior, o preocupare deosebita de a cunoaste – indeaproape – „monumentalul” oras Bacau, un nume periferic, ratacit in negura celei mai sarace regiuni a UE, Regiunea Nord-Est. Pentru cine se iluzioneaza inutil, habar n-aveau unde eram pe harta. Interesul a crescut din cauza statisticilor politiei engleze ce evidentiaza o realitate incontestabila: grosul jafurilor din bancomatele de pe teritoriul UK are ca autori infractori proveniti din Bacau sau aflati intr-o relatie oarecare cu acest oras. De la aceasta constatare, altminteri banala, au pornit si jurnalistii de la The Sun. Notele de senzationalism ale articolului (caviar, sampanie, marci de fite in mall, crestere economica din furturi etc) sunt specifice abordarii „tabloidizate” a subiectului. Fondul articolului nu mai este tabloid. Este statistica rece a politiei judiciare engleze. Si pentru ca este asa, mai marii urbei au obligatia morala sa-si puna, macar de forma, cateva intrebari.
Milioanele de lire sterline si euro furate prin sistemul cardurilor clonate sunt bani negri. Ei trebuie repatriati si inserati in „circuitul civil”. Spalati. Cum? O modalitate este camataria. S-a practicat, se va mai practica mai ales acum, in plina criza de lichiditati. Urmeaza apoi, in ordine aleatorie, achizitionarea de bunuri imobiliare (spatii comerciale, terenuri, apartamente, case, cladiri etc), cumpararea de masini dintre cele mai scumpe, infiintarea de baruri, cluburi etc. Urma banilor rezultati din ceea ce englezii numesc „skimming” trebuie pierduta cumva.
Odata intrati pe teritoriul tranzactiilor imobiliare (descrise mai sus), capii cardisti se „intersecteaza” – fie ca vor, fie ca nu vor – cu institutii ale administratiei locale si nu numai. Spatiile comerciale, terenurile, cladirile, cluburile, barurile sunt de natura a genera activitati ce intra sub incidenta fiscalitatii locale si sunt supuse impozitelor si taxelor aprobate de Consiliul Local. Oricare din aceste activitati are nevoie de o prealabila autorizare, astfel incat capul retelei de cardisti se reintersecteaza cu institutiile din administratia locala (Primarie, Consiliu Local). Orice modificare a obiectului de activitate sau extindere a afacerii il aduce, din nou, pe cardist la usa Primariei (reinnoire autorizatie de functionare, emitere certificat urbanism, aprobare Plan Urbanistic Zonal, prin votul Consiliului Local etc).
La suprafata, munca birocratica presupusa de activitatile amintite e realizata de o „sageata” (un acolit al sefului retelei), fara ca „liderul” sa se-arate, sa fie la vedere. In profunzime, atat conducerea administratiei locale, a municipalitatii (in acest caz a Primariei Bacau – primar, viceprimari), cat si esaloanele 2-3 vizate (compartimente emitere documentatii urbanism, serviciul de autorizare, directia impozite si taxe, arhitectul sef etc) au in permanenta o forma de cunoastere asupra persoanei fizice sau juridice care solicita municipalitatii, la un moment dat, emiterea unor documente sau reinnoirea unor autorizatii. Primarul Bacaului, ca atatia alti primari din tara, are in subordine Serviciul de evidenta a populatiei, dar si aparatul propriu al Primariei, ambele in masura sa-i ofere o imagine relativ completa privitoare la firma sau persoana ce intra in relationare cu institutia edilitara (ce datorii are firma la bugetul local, cu ce se ocupa persoana, care-s „antecedentele” patronilor, cine-i adevaratul patron etc).
Prin urmare, e realmente cu neputinta ca sefii municipalitatii sa nu detina date despre un asa-zis „investitor”, care si-ar trimite intr-o zi „sageata” la Primarie sa negocieze eventuala aprobare a unui Plan Urbanistic Zonal, in vederea derularii unei investitii susceptibile de a „spala” fie si o parte din banii proveniti din „cardism”. Jurnalistii de la The Sun nu au scris ca in trecut bacauanii se incaltau cu fesul, iar astazi se deplaseaza cu Range Rover-ul. Ceea ce mi se pare cu adevarat batator la ochi, chiar si pentru un ziarist englez, este ca pe stazile unui fost oras muncitoresc, cu zeci de mii de pensionari si zeci de mii de emigrati, cu o clasa de mijloc maruntica foc, circula zi de zi zeci de masini de lux proprii unui trai opulent, specific unor orase mult mai potente economic sau, de ce nu, unor orase in care fenomene infractionale precum clonarea cardurilor sau evaziunea fiscala sunt la ele acasa. Ce poti sa faci cu atata banet? Poti sa te dai in stamba, de exemplu, si – odata cu asta – sa atragi atentia unui…tabloid englez.
Recenta scrisoare remisa de primarul Romeo Stavarache ambasadorului Marii Britanii la Bucuresti, pe tema articolului din The Sun, apreciat drept jignitor, apare – in contextul descris anterior – cel putin hazlie. Indraznesc sa spun ca epistola e rodul unei duble confuzii: prima survine din neintelegerea statutului de tabloid al ziarului The Sun. Pastrand proportiile, e ca si cum primarul Capitalei, Sorin Oprescu, ar fi nemultumit ca Libertatea a desemnat Bucurestiul drept polul prostitutiei din tara (lucru de altfel foarte probabil daca ne raportam la dimensiunea populatiei Bucurestiului). A doua confuzie merita nuantata: ea tine de neintelegerea de catre edilul sef al Bacaului a statutului pe care-l are The Sun ca business de presa tiparita. Tabloidul englez nu este oficiosul nimanui, nu e intretinut din banii contribuabililor, politica sa editoriala e la vedere, asumata public. E ridicol sa crezi ca printr-un semnal de felul scrisorii trimise ambasadorului britanic la Bucuresti poti modifica, in vreun fel, perceptia instituita prin articolul publicat in The Sun sau ca poti sterge cu buretele cifrele politiei engleze, privind cardismul cu denumire de origine controlata, aceasta din urma fiind Municipiul Bacau. Sunt pretentii fara nicio urma de temei.
O veche butada franceza afirma ca cel care se scuza, se-acuza (Qui s’excuse, s’accuse). Te poti scuza in multe feluri; o poti face si in scris, compunand o scrisoare care nu foloseste nimanui, in definitiv, dar care poate antrena – pe nesimtite – posibilitatea de a fi acuzat, pe cifre nu pe vorbe (cifrele politiei engleze). Intr-un oras in care etnobotanicele se dau inca la poarta scolii, in care videochat-ul pare a fi cea mai rentabila meserie pentru tinere si singura lor optiune pentru o cariera in plan local, era cu neputinta ca maestrii „cardisti” sa treaca nebagati in seama. Este – s-o recunoastem – o realitate usor de recunoscut, dar care – e drept – nu are nimic in comun cu Bacaul idilic si autist zugravit de cine stie ce primar in cine stie ce almanah electoral.
