Patronatul rus al RAFO intenționează să vândă activele rafinăriei la fier vechi, banii obținuți urmând a fi folosiți la finanțarea degajarea terenului ocupat în prezent de companie. Decizia de tăiere la fier vechi a rafinăriei a fost asumată la sfârșitul lui ianuarie, urmând a fi aprobată în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din 18 februarie. RAFO nu mai funcționează din 2008, patronatul rus menținând artificial în viață societatea, încercând – în repetate rânduri – să obțină diverse facilități fiscale din partea statului român.
Petrochemical Holding Gmbh, care are peste 95% din acţiunile Rafo Oneşti, cere celorlalţi acţionari ca, „datorită situaţiei financiare”, directorul general să fie împuternicit „să înceapă procedura de
desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei”, se spune într-un raport trimis la Bursa de Valori Bucureşti, privind actualizarea ordinii de zi a AGA din 18 februarie. Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor „se va stabili în baza preturilor utilajelor pe piaţa second – hand (utilaje folosite, dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare / cumpărare”. Adresa privind decizia de valorificare la fier vechi a rafinăriei este semnată de Iakov Goldovskiy, patronul acționarului majoritar al RAFO, Petrochemical Holding.
Destinul greu încercatei rafinării oneștene a cunoscut un drum sinuos până în 2015. RAFO nu mai funcționează din 2008, an în care cea mai mare parte din angajați a fost trimisă acasă. În rafinărie a rămas doar personalul ce asigură mentenanța principalelor facilități ale companiei. În ultimii doi ani, patronatul rus a promovat o politică de valorificare materială a bunurilor aflate în patrimoniul RAFO. Astfel, societatea a vândut flota de vagoane și locomotive, terenurile și benzinăriile pe care le avea, iar în toamna lui 2013 (noiembrie), RAFO a vândut rezerva de 42.000 de tone de țiței deținută la Conpet și necesară în cazul în care societatea ar fi decis să-și reia activitatea de rafinare. Valorificările au adus în conturile patronatului rus o sumă de aproximativ 40 milioane euro, conform estimărilor presei centrale suma fiind suficientă – în teorie – pentru reluarea activității la RAFO. Lucru care nu s-a întâmplat.
RAFO a fost înfiinţată în 1956 cu scopul de a procesa ţiţeiul nesulfuros. Rafinăria avea o capacitate de rafinare de circa 3,5 milioane de tone pe an. După repetate scandaluri şi privatizări îndoielnice, rafinăria a ajuns în mâinile ruşilor, în 2009, când a fost cumpărată de Petrochemical Holding – compania fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy care a deţinut colosul petrochimic Sibur, până la venirea la putere în Federația Rusă a lui Vladimir Putin. Ulterior, Goldovskiy a fost arestat pentru şapte luni, după care a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri.
