Înainte de a se pronunţa decizia de condamnare, Ovidiu Tender a formulat cerere de strămutare a dosarului şi de judecare a apelului la o altă instanţă, pe motiv că judecătorul Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel Bucureşti nu ar fi imparţial. Cererea de strămutare a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Conform procedurii, scrie portalul știripesurse.ro, instanța supremă a solicitat un punct de vedere conducerii Curţii de Apel Bucureşti, în legătură cu solicitarea omului de afaceri. Vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti, judecătorul Daniel Grădinaru, confirmă că judecătorul Alexandru Mihalcea nu era compatibil să judece dosarul oamenilor de afaceri Ovidiu Tender şi Marian Iancu.
Daniel Grădinaru susţine, în punctul de vedere remis ÎCCJ, că cererea de stramutare formulată de Ovidiu Tender ar trebui admisă, decizia de condamnare desfiinţată, iar dosarul trimis la o altă instanţă. În caz contrar, avertizează vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti, România poate fi condamnată la CEDO pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.
„Prin încheierea din data de 2 iunie 2015, cererea de abţinere formulată de către domnul judecător Mihalcea Mihai Alexandru a fost respinsă, deşi acesta participase la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 36794/3/2005 (n.r. – dosarul Rafo I), alături de doamna judecător Camelia Bogdan, cu privire la care cererea de recuzare, formulată pentru aceleaşi motive, fusese admisă.
Este adevărat că suspiciunile de lipsa de imparţialitate cu privire la unul dintre membrii completului de judecată trebuiau înlăturate prin soluţionarea corespunzătoare a declaraţiei de abţinere formulată de domnul judecător Mihalcea Mihai Alexandru.
În situaţia de faţă (hotărârea rămânând definitivă), singurul mijloc procedural prin care poate fi înlăturată starea creată ar fi admiterea cererii, desfiinţarea deciziei pronunţate şi strămutarea cauzei altei instanţe de apel, înlăturându-se astfel orice suspiciune în legătură cu imparţialitatea judecătorilor de la instanţă la care s-a soluţionat cauza în faza apelului.
În consecinţă, apreciem că pentru a se evita o eventuală condamnare la Curtea Europenă a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, urmată de revizuirea hotărârii de condamnare, după ce o mare parte din pedeapsa ar fi executată, ar fi mai eficient a se aprecia că acest mijloc este oportun”, se arată în punctul de vedere trimis de judecătorul Daniel Grădinaru către ÎCCJ.
Dosar maraton
Curtea de Apel București a pronunțat la începutul lui iunie condamnări exemplare în faimosul dosar „RAFO-CAROM”. Omul de afaceri Ovidiu Tender a fost condamnat de judecători la 12 ani și 7 luni de închisoare, în timp ce Marian Iancu s-a ales cu 14 ani de închisoare. Cei doi au fost acuzați de DIICOT de comiterea infracțiunilor de înșelăciune și spălare de bani, într-un dosar vechi de aproape 10 ani. Tender a fost condamnat cu fix o zi înainte de prescripția faptelor de înșelăciune puse în sarcină de procurori.
Cei doi afaceriști, alaturi de ceilalti inculpati, trebuie sa achite prejudiciul de aproape 44 de milioane de euro produs la inceputul anilor 2000 companiei RAFO-CAROM, potrivit deciziei judecătorilor. Ovidiu Tender fusese condamnat de instanta de fond la 11 ani si patru luni inchisoare, iar Marian Iancu la 13 ani si opt luni de detentie. Iancu a mai fost condamnat definitiv la sfarsitul anului trecut la 12 ani de inchisoare in dosarul de evaziune fiscala si spalare de bani cunoscut ca „RAFO” 1, dupa un proces care a durat opt ani.
Aproape de o lovitură de teatru?
În situaţia în care instanţa supremă va admite cererea de strămutare formulată de Ovidiu Tender, decizia de condamnare pronunţată de judecătorii Alexandru Mihalcea şi Georgiana Tudor în dosarul “RAFO-CAROM″ (cunoscut și ca RAFO 2) va fi automat desfiinţată.
În 2 iulie 2015, ÎCCJ a solicitat ca un punct de vedere să fie transmis de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, judecătoarea Lia Savonea, după ce raportul întocmit de „vicele” Daniel Gradinaru a fost contestat DIICOT, parchetul susţinând că informaţiile trebuiau transmise de preşedintele CAB, şi nu de vicepreşedintele instanţei de la care s-a cerut strămutarea dosarului.
