Cultura română rămâne săracă la finalul acestui an, după ce actorii Irina Petrescu, Petrică Popa, Nae Lăzărescu şi Geo Costiniu, regizorii Sergiu Nicolaescu şi Geo Saizescu, realizatorul de televiziune Titus Munteanu, pictorii Traian Brădean, Elena Uţă Chelaru şi Nistor Coita ne-au părăsit.
Lor li se adaugă criticul literar şi eseistul Petru Poantă, istoricul Gheorghe Buzatu, compozitorii Temistocle Popa şi Roman Vlad, polonista şi traducătoarea Olga Zaicik, chimistul Eugen Segal, criticul de artă Florin Rogneanu ori arhitecta Anca Petrescu.
*** Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit pe 3 ianuarie, la vârsta de 82 de ani, la Spitalul Elias din Bucureşti.
Suferea de o afecţiune digestivă cronică benignă şi fusese operat pe 28 decembrie 2012, pe cale laparoscopică, la Spitalul Elias, intervenţia chirurgicală fiind impusă de evoluţia clinică.
La începutul lunii decembrie, Nicolaescu, care în legislatura 2008-2012 a fost senator PSD, le mulţumea colegilor în ultima şedinţă de plen a Camerei Superioare a Parlamentului pentru anii petrecuţi împreună, anunţând că nu a mai dorit să candideze la alegerile din 9 decembrie 2012 pentru că a vrut ca anii “puţini de trăit” care i-au mai rămas să îi termine în profesia sa.
Filmografia sa impresionantă cuprinde pelicule la care, în afară de regizor sau coregizor, este în egală măsură actor sau scenarist cu certe calităţi. După numărul de filme realizate (peste 50 de lungmetraje), Sergiu Nicolaescu este, de departe, regizorul cel mai productiv din cinematografia autohtonă, situându-se în acelaşi timp la nivelul celor mai activi cineaşti în plan internaţional.
Printre cele mai apreciate filme ale sale se numără: ‘Mihai Viteazul’ (1970), ‘Cu mâinile curate’ (1972), ‘Nemuritorii’ (1974), ‘Un comisar acuză’ (1974), ‘Osânda’ (1976), ‘Nea Mărin Miliardar’ (1978), ‘Revanşa’ (1978), ‘Ultima noapte de dragoste’ (1979), ‘Wilhelm Cuceritorul’ (serial TV, 1981), ‘Ringul’ (1983), ‘Ciuleandra’ (1984), ‘Francois Villon – poetul vagabond’ (1987), ‘Mircea’ (1988), ‘Triunghiul morţii’ (1999), ‘Orient Expres’ (2004), ’15′ (2005), ‘Carol I’ (2009), ‘Poker’ (2010, cea de-a doua comedie din cariera sa regizorală, după ‘Nea Mărin Miliardar’).
*** Maestrul Traian Brădean (n.4 iulie 1927 în comuna Comlăuş, Arad) a murit pe 15 februarie 2013 la Bucureşti.
Elev al marelui Alexandru Ciucurencu, pictor şi desenator, profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Brădean rămâne unul dintre maeştrii artei contemporane româneşti.
Reper al artei şi ştiinţei pedagogice, maestrul Brădean a călăuzit şi binecuvântat prin talentul său uriaş generaţii întregi de artişti, care au devenit, la rândul lor, notorietăţi în creaţia artistică românească şi internaţională, nota UAP, pe site-ul său.
*** Actorul Dumitru Rucăreanu a murit pe 3 martie la vârsta de 80 de ani şi a fost incinerat, trei zile mai târziu, în prezenţa a 4-5 persoane apropiate, singurele care au ştiut de deces. Printre persoanele participante la incinerare a fost şi George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie din Bucureşti, cel care a confirmat apoi pentru presă decesul actorului.
Secretul a fost păstrat cu străşnicie şi nici măcar colegii artistului sau reprezentanţii UNITER nu au ştiut de moartea lui Dumitru Rucăreanu.
Acesta a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, a fost repartizat la Teatrul Naţional din Craiova şi s-a transferat apoi la Teatrul de Comedie din Bucureşti, unde a jucat alte roluri celebre, în “Burghezul gentilom”, “Un Hamlet de provincie”, “Noapte la Madrid”. A avut o carieră de succes şi în cinematografie, jucând în “Dragoste la zero grade” (1964), “Secretul lui Bachus” (1983), “Căsătorie cu repetiţie” (1985), “Secretul lui Nemesis” (1987).
Deşi s-a axat pe actorie, nu a abandonat niciodată muzica, fiind interpret de muzică uşoară, lansând un CD şi având colaborări la Operă.
*** Una dintre cele mai importante actriţe pe care le-a avut scena românească – Irina Petrescu s-a stins, la 71 de ani, pe 19 martie, într-o totală discreţie la Spitalul Elias din Bucureşti, unde era internată de două săptămâni, fiind transferată de la Spitalul Floreasca.
Ne părăsea, după o scurtă, dar foarte grea suferinţă, o slujitoare a Thaliei, de o fragilitate şi o aristocraţie aparte, care, de-a lungul anilor, desfăşurase o prestigioasă activitate artistică în cadrul Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti, dublată de o bogată filmografie.
Roluri precum Lena – din “Leonce si Lena”, de Georg Buchner, în regia lui Liviu Ciulei (1970); Ea – “O, ce zile frumoase!”, de Samuel Beckett, ambele în regia Mihai Măniuţiu (1985), Margot – “Dimineaţa pierdută”, de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu (1986), Beatrice – “Teatrul comic”, de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete (1992), Doamna Diderot – “Libertinul”, de E. E. Schmitt, regia Alexandru Tocilescu (1998), Maria Vasilievna Voinitkaia – “Unchiul Vanea”, de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy (2001), Maria Mihailovna – “Oblomov”, după I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu (2003), sunt câteva din rolurile pe care aceasta le-a făcut nemuritoare.
Totodată, filme precum “Străinul” (1964), în regia lui Titus Popovici, “Duminica la ora 6″ (1966), de Lucian Pintilie, “Dincolo de pod”, de Mircea Veroiu, “Prin cenuşa imperiului” (1976), al lui Andrei Blaier, “O lumină la etajul zece” (1984), în regia Malvinei Urşianu, ori “Hotel de lux” (1992) de Dan Piţa nu ne vor lăsa să o uităm.
În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Ofiţer de către Preşedinţia României, iar în urmă cu doi ani, în decembrie 2011, actriţa primea premiul ”Aristizza Romanescu” în domeniul artelor spectacolului, acordat de Academia Română, pentru “creaţia teatrală şi cinematografică”.
*** Pictoriţa şi scenografa Zizi Frenţiu, soţia pictorului Sever Frenţiu, a murit pe 22 martie.
Născută la Silistra în 22 martie 1931, a absolvit Institutul de Artă “I. Andreescu” – Cluj şi Institutul de Artă “N.Grigorescu” – Bucureşti, clasa prof. Maria Pană Buescu, promoţia 1961.
Personalitate distinctă în lumea artelor decorative, Zizi Frenţiu se impune ca o amprentă superlativă în scenografie, teatrul de păpuşi fiind scena reprezentărilor majore în activitatea de creaţie atât în ţară, cât şi în străinătate.
*** Pictorul Nistor Coita se stingea pe 28 martie.
Născut la 29 martie 1943 în Oraviţa, artistul a absolvit Institutul de Artă “I.Andreescu” din Cluj-Napoca, la clasa profesorilor Ladislau Feszt şi Zoltan Andrassy.
Interpret al traiectoriei intime a gândului şi habitudinii, în creaţia sa Nistor Coita a anexat, potrivit criticii de specialitate, teritorii conceptuale atât în planul creaţiei artistice, cât şi în domeniul pedagogic, resortul spiritual fiind cel al stărilor proiective ale conştiinţei.
*** La 13 aprilie, comunitatea academică anunţa stingerea din viaţă a istoricului şi arheologului Mircea Petrescu-Dîmboviţa, distins istoric şi profesor a cărui operă rămâne în istoriografia românească, membru titular al Academiei Române.
Născut în anul 1915 la Galaţi, acad. Petrescu-Dîmboviţa a îmbinat de-a lungul carierei sale activitatea universitară cu aceea de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol” din Iaşi şi director al Muzeului de Istorie al Moldovei. A întreprins numeroase săpături arheologice în Muntenia şi Moldova, cu deosebire cu privire la neo-eneolitic, perioada de tranziţie la epoca bronzului, prima şi a doua perioadă a epocii fierului, perioada formării poporului român şi Evul Mediu.
Pentru valoarea contribuţiilor sale ştiinţifice, Mircea Petrescu Dîmboviţa a fost ales în prestigioase instituţii ştiinţifice de specialitate: membru titular al Institutului de Preistorie şi Protoistorie din Florenţa, membru corespondent al Institutului Arheologic German.
*** Istoricul ieşean Gheorghe Buzatu a murit pe 20 mai, la 73 de ani.
Născut pe 6 iunie 1939 în Vrancea, Buzatu a lucrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi arheologie “A.D. Xenopol” din Iaşi, între 1961 şi 1992, apoi ca cercetător ştiinţific principal al Centrului de istorie şi civilizaţie europeană din Iaşi, între 1992 şi 1997.
Totodată, Buzatu a fost profesor de istorie contemporană şi relaţii internaţionale la Universitatea din Craiova şi mai apoi profesor consultant la Universitatea “Ovidius” din Constanţa.
Istoricul, care a fost ales senator de Iaşi între 2000 şi 2004, pe listele PRM, a publicat peste 50 de cărţi.
*** Pe 7 iunie, pleca în eternitate Petrică Popa, actorul ce a poposit peste 50 de ani la Teatrul “Nottara” din Bucureşti.
Născut la 3 iulie 1929 într-o familie de profesori, pasiunea devoratoare pentru teatru descoperind-o în spectacolele cercului de teatru al liceului, având apoi ca profesori personalităţi ale artei scenice, precum Lilly Bulandra şi Ştefan Braborescu, Petrică Popa a întruchipat, de-a lungul carierei sale, cu sârguinţă, peste 100 de personaje. Actorul a interpretat diverse roluri şi în spectacolele Teatrului Naţional Radiofonic.
*** Plasticiana Şerbana Drăgoescu a murit pe 12 iunie.
Născută în Craiova la 1 iulie 1943, artista a absolvit Institutul de Arte Plastice ”N. Grigorescu”, promoţia 1969, şi, deşi a debutat în expoziţiile de grup încă din anul 1967 cu lucrări de gravură şi colaje, întreaga sa măiestrie a dedicat-o tapiseriei. Inventivitatea formală şi rigoarea compoziţională au constituit atuuri excepţionale ale acestei personalităţi marcante, operele sale îmbogăţind muzee (Muzeul Naţional de Artă al Romaniei, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul de Artă Constanţa etc) şi colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate.
*** Maestra Elena Uţă Chelaru, un alt mare nume al artelor plastice contemporane, a plecat dintre noi, discret, o zi mai târziu, pe 13 iunie, Ziua Înălţării Domnului, înainte de revărsatul zorilor, cum nota site-ul UAP.
Graţie profesionalismului şi originalităţii demersului artistic şi a unui spirit de autocompetiţie caracteristic luptătorilor înnăscuţi, după aproape 60 de ani de creaţie plastică, Uţă Chelaru intră definitiv în rândul marilor maeştri ai României. Studentă a lui Samuel Mutzner, Catul Bogdan şi a lui Alexandru Ciucurencu, ea duce mai departe stindardul de înalt profesionalism al şcolii româneşti de pictură, completându-l cu o cercetare şi dezvoltare plastică originală, care o aşază printre maeştrii picturii contemporane europene.
*** Născut la 7 aprilie 1947, Cerişor, Hunedoara, criticul literar şi eseistul Petru Poantă s-a stins pe 7 septembrie, la Cluj-Napoca.
Fondator al revistei Echinox şi unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, autor al unor monografii de valoare despre G. Coşbuc, Cercul Literar, Echinox, vreme de ani de zile cronicar literar al revistei clujene Steaua, Petru Poantă rămâne, prin ultimele sale cărţi, “un monograf melancolic al Clujului interbelic şi postbelic” (Ovidiu Pecican).
*** Geo Saizescu a decedat pe 23 septembrie, la vârsta de 81 de ani, la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”. 
A fost un consecvent realizator de comedii de situaţii construite pe exploatarea unor gaguri fizice şi verbale, precum şi interpret al unor personaje de plan doi sau episodice, având incursiuni şi în domeniul documentarului şi filmului utilitar.În bogata şi reprezentativa sa filmografie, la care a lucrat ca actor, dar mai ales ca regizor, se numără: ‘Doi vecini’ (1958), ‘Un surâs în plină vară’ (1963), ‘Dragoste la zero grade’ (1964), ‘La porţile pământului’ (1965), ‘Astă seară dansăm în familie’ (1972), ‘Păcală’ (1974), ‘Eu, tu şi Ovidiu’ (1977), ‘Şantaj’ (1980), ‘Secretul lui Bachus’ (1983), ‘Sosesc păsările călătoare’ (1984).
De-a lungul anilor a obţinut foarte multe premii. În mai 2002, a fost distins cu Premiul de Excelenţă în Cinematografia Românească, iar în iunie acelaşi an, cu Ordinul Naţional ‘Serviciul Credincios’ în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României.
*** La 21 septembrie, cunoscutul pianist şi compozitor italian de origine română Roman Vlad a decedat, la Roma, la vârsta de 93 de ani.
Muzician de faimă mondială, Roman Vlad se născuse la Cernăuţi, pe 29 decembrie 1919, şi se transferase în Italia la vârsta de 19 ani, în 1938, obţinând cetăţenia italiană în anul 1951. A compus numeroase simfonii, obţinând şi premiul “George Enescu”, muzică de cameră şi muzică pentru opere teatrale.
De-a lungul anilor, Roman Vlad a fost director artistic al Teatrului din Florenţa (1968-1972), director artistic al Orchestrei simfonice a Radio-Televiziunii italiene (RAI) la Torino (1973-1989), preşedinte al Academiei Filarmonice din Roma (1994-2006) şi membru al comitetului de conducere al Academiei Naţionale de Muzică Santa Cecilia din capitala Italiei. A fost şi director artistic al faimosului teatru La Scala din Milano (1995-1996) şi director al Teatrului de Operă de la Roma.
*** În ziua de 9 octombrie, s-a stins din viaţă chimistul Eugen Segal, membru titular al Academiei Române, personalitate de prestigiu a ştiinţei româneşti şi mondiale, a cărui activitate ştiinţifică se înscrie în tradiţia marilor chimişti români, fondator al şcolii de cinetică neizotermică, apreciată pe plan internaţional.
Născut la 23 mai 1933 la Iaşi, acad. Eugen Segal şi-a concentrat eforturile în activitatea de cercetare ştiinţifică spre domenii fundamentale ale chimiei fizice: cinetică chimică heterogenă izotermă şi neizotermă, chimosorbţie şi cinetică a reacţiilor catalitice heterogene, cinetică formală, cercetările sale finalizându-se prin publicarea a peste 494 de lucrări publicate în ţară şi în străinătate.
*** Polonista şi eminenta traducătoare Olga Zaicik (1921-2013) a plecat dintre noi pe 18 octombrie.
Născută pe 8 noiembrie 1921 în Lodz (Polonia), s-a stabilit în România, împreună cu familia, în 1927, din 1948 până la pensionare (1976) fiind redactor la Editura de Stat (1948-1951), Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (unde va deveni în 1959 şef de secţie), Editura pentru Literatură Universală (ca şef al secţiei de literaturi romanice din 1965) şi Editura Univers (din 1970).
A colaborat la ”Secolul 20”, ”România literară”, ”Cahiers roumains d’etudes litteraires”, ca traducătoare implicându-se în transpunerea în româneşte a prozei polone: Henryk Sienkiewicz (Potopul), Maria Dabrowska, Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Witold Gombrowicz, ori mai recenţii Czeslaw Milosz şi Olga Tokarczuk.
*** Anca Petrescu, arhitectul Palatului Parlamentului, a murit pe 30 octombrie la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde fusese internată în urma unui accident rutier.
Născută la 20 martie 1949, la Sighişoara, arhitecta este autor unic al proiectului “Casa Republicii”, actualmente Palatul Parlamentului, precum şi al altor proiecte în Franţa, SUA, Cuba, Maroc. De-a lungul timpului a publicat aproximativ 350 de articole şi interviuri în presa românească şi internaţională despre proiectul ‘Palatul Parlamentului’. În legislatura 2004-2008 a fost aleasă deputat de Mehedinţi pe listele PRM, fiind vicepreşedintele Comisiei pentru politică externă.
Anca Petrescu fusese propusă recent pentru includerea la 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, în Galeria celebrităţilor (Wall of Fame) a Academiei Recordurilor Mondiale, ca autoare a proiectului celei mai mari clădiri administrative din lume (Palatul Parlamentului), de mai multe ori inclusă în Cartea Recordurilor Mondiale Guinness.
*** Pe 9 noiembrie murea, la numai 50 de ani, artistul plastic Nicolas Ciuchindel, absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, specializat în orologeria de lux. Fost director de creaţie al departamentului orologerie la firma Guy Ellia, Ciuchindel era, de câţiva ani, senior designer la Coco-Chanel, afirmat, graţie talentului său, în marea lume a designului parizian.
*** Idolul tinerilor în anii ’70, actorul Geo Costiniu a murit pe 11 noiembrie, la Spitalul Sfântul Luca, unde se afla sub supraveghere medicală de aproximativ şase luni. Împlinise 63 de ani pe 23 aprilie.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) în 1973, îşi construieşte cariera actoricească fie pe scena Teatrului Giuleşti/Odeon, fie în cinematografie sau televiziune, unde se impune, prin jocul său, în registrul tragi-comic, ca o figură aparte în galeria actorilor de film de la noi.
Debutul în televiziune a fost la vârsta de opt ani, când a fost cooptat de un regizor în urma unei serbări şcolare. Începutul pe o scenă profesionistă l-a avut la Teatrul Bulandra, când era student în anul IV, într-o piesă regizată de Liviu Ciulei.
De-a lungul carierei sale a avut peste 400 de reprezentaţii, la Teatrul Odeon jucând în numeroase piese, printre filmele în care şi-l vor aduce aminte spectatorii numărându-se: “Paraşutiştii” (1972), “Septembrie” (1977), “Ora zero” (1979), “Un oaspete la cină” (1986), “De ce are vulpea coadă?”(1988), “Întâmplări cu Alexandra” (1989), “Patul conjugal” (1992), “Neînvinsă-i dragostea” (1993).
*** Criticul de artă Florin Rogneanu, de nouă ani director al Muzeului de Artă din Craiova, a decedat în seara zilei de 25 noiembrie, în urma unui infarct.
Născut la Râmnicu Vâlcea la 18 septembrie 1947, şi-a dedicat energiile creatoare susţinerii şi promovării valorilor cultural-artistice, conservării şi înţelegerii bunurilor patrimoniale naţionale şi internaţionale.
*** Compozitorul Temistocle Popa a murit pe 26 noiembrie, la vârsta de 92 de ani.
Născut la Galaţi, la 26 iunie 1921, artistul era absolvent al Conservatorului din Bucureşti (1939), în 1961 debutând cu prima sa compoziţie, melodia “Lalele”, care devine imediat şlagăr în interpretarea inegalabilului Luigi Ionescu.
În memoria ascultătorilor au rămas şlagărele pline de farmec semnate de Temistocle Popa, precum: “Chitare” (interpretată de Dan Spătaru), “Cu cine semeni dumneata?” (Aurelian Andreescu), “Poiana cu flori” (Trio Grigoriu), “Zorile” (Luigi Ionescu), “Asta seară m-am îndrăgostit” (Adrian Romcescu), “Trecea fanfara militară” (Dan Spătaru), “Gioconda se mărită” (Ştefan Bănică), “Bine-ai venit, iubire!” (Mirabela Dauer), “Inimă” (Ileana Sărăroiu), “Margarete” (Margareta Pâslaru), “Măicuţă, îţi mulţumesc” (Dan Spătaru), “Un petic de cer” (Mirabela Dauer), “Şoapte de iubire” (Doina Badea), “Vino, iubire!” (Daniel Iordăchioaie), “Pentru inima mea şi a ta” (Angela Similea), “În rândul patru” (Anda Călugăreanu/Dan Spătaru).
A compus şi muzică de film pentru peliculele: “Mic album muzical” (1958), “Amintiri din Bucureşti” (1959), “La vârsta dragostei” (1963), “Electronicus” (1963), “8 minute de vis” (1965), “Cerul începe la etajul III” (1967), “Cântecele mării” (1969), “Tinereţe fără bătrâneţe” (1968), “Cântecele mării” (1969).
La 9 noiembrie 2004 i-a fost decernat Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, în semn de apreciere pentru îndelungata şi prodigioasa activitate, evidenţiată prin numeroase piese de mare succes, în special de muzică uşoară, dar şi muzică de jazz, de film sau simfonică.
*** Pe 30 noiembrie a încetat din viaţă poetul Pan Izverna, prin dispariţia sa, literatura română pierzând un scriitor distins.
Născut în 1937, Pan Izverna a urmat şi practicat o vreme medicina, iar din 1975 s-a dedicat literaturii. A debutat cu proză în revista Luceafărul, în 1965, iar cu poezie în România literară, în 1969.
A publicat mai multe cărţi de poezie, Izverna fiind şi traducătorul unor cărţi importante din literatura franceză, aparţinând unor autori precum: Aloysius Bertrand, Buffon, Theophile Gautier, Fustel de Coulanges, Gustave Flaubert, Vladislav Folkierski, Gustave Glotz, Frederic Masson şi Alexis Carrel.
*** Cunoscutul realizator de televiziune Titus Munteanu a murit pe 18 decembrie, la Spitalul ”Marius Nasta”.
Titus Munteanu suferea de mai mulţi ani de o “boală complexă” care afectase mai multe organe.
Unul dintre cei mai cunoscuţi realizatori TV, Titus Munteanu s-a născut la Timişoara, la 3 octombrie 1941.
A urmat Liceul de Muzică, unde a studiat flautul. A absolvit, apoi, Conservatorul din Bucureşti, angajându-se ca redactor-colaborator la Televiziunea Română. În paralel, a predat muzică la Liceul ”George Enescu” şi la Conservator. A semnat numeroase emisiuni de divertisment şi muzicale de mare succes – ”Realităţi ilustrate” (emisiune produsă de Tudor Vornicu), ”Un trio formidabil” (Premiul I la Festivalul ”Charles Chaplin”, Gabrovo, 1984), ”Duelul vedetelor” (Premiul APTR, 1992), ”Astă seară ne distrăm în familie” (Premiul APTR, 1993).
A creat, în 1995, celebra emisiune ”Şcoala vedetelor”, premiată în repetate rânduri. Din 2004 a reluat această producţie de mare succes cu o altă generaţie a ”Şcolii vedetelor”.
*** Actorul şi scriitorul Nae Lăzărescu a murit pe 19 decembrie, în urma unei lungi suferinţe.
Nae Lăzărescu s-a născut la 8 septembrie 1941. Este cunoscut publicului larg ca actor de comedie, în mod special pentru scenetele de comedie realizate alături de actorul Vasile Muraru.
A jucat, deopotrivă, în spectacole de teatru şi în filme. Din filmografia sa fac parte: ‘Grăbeşte-te încet’ (1981), ‘Şantaj’ (1981), ‘Baloane de curcubeu’ (1982), ‘Viraj periculos’ (1983), ‘Căsătorie cu repetiţie’ (1985), ‘Maşini’ (2006) şi, mai recent, ‘Mama ei de tranziţie!?!’ (2011).
A jucat în numeroase spectacole, majoritatea pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”: ‘Arca lui Nae şi Vasile’ (2011), ‘Bufonii regelui’ (coautor), ‘Cheia succesului sau Titanic vals’, ‘Cine râde… ăla eşti’, ‘Comedie pe Titanic’, ‘Dai un ban dar face’ (autor), ‘Doctor fără voie’, ‘Doi băieţi cu sticleţi’ (2004), ‘Hai noroc, Tănase!’ (coautor), ‘Idolii femeilor’ (coautor) şi, mai recent, ‘Piei drace!’, care a avut premiera la 31 ianuarie 2013.
