Paul Grigoriu a fost găsit fără suflare în casa sa din Buciumeni. Se pare că decesul a survenit din cauze naturale. Născut la 6 martie 1945, la Bacău, Paul Grigoriu a ajuns să lucreze în radio după ce a renunţat la cariera didactică. În scurt timp, a ajuns să se confunde cu Radio România Actualități, fiind o emblemă a radioului public de la noi.
Absolvent al Facultăţii de Limbi romanice, clasice şi orientale – Universitatea Bucureşti (secţia franceză-spaniolă), din 1969 lucrează la Radiodifuziunea Română, redacţia emisiunilor pentru străinătate (REPS), secţia franceză. După 1990, este realizator al emisiunii „Matinal” de la Radio România Actualităţi. Redactor-şef al Programului III (Radio România Tineret) şi – din 1992 – director general adjunct al Radiodifuziunii Române. Între octombrie 1994 – septembrie 1995 este director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune. Director general adjunct (şef al canalelor naţionale) până în anul 2002, când demisionează din funcţie.
Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu este marcată de prestaţiile estivale de la Radio Vacanţa – până în 1989 – şi de radioprograme precum „Noapte albastră”. Succesul de public – nemaiîntâlnit până la el – i l-a adus populara emisiune „Matinal”, al cărei iniţiator a fost după 1990. Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române (pentru mulţi chiar o emblemă vie a acesteia), Paul Grigoriu a marcat prin prestaţia sa inspirată secţiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc.
A scris mai multe volume de proză şi reportaj literar. Debutul său cu Anatomia unei străzi (Casa editorială Odeon, colecţia „Inedit“ – Bucureşti, 1992) le propune cititorilor o „galerie de chipuri“ de pe strada Armenească a Bacăului, acolo unde, la numărul 40, viitorul megarealizator radio şi-a petrecut, blând şi anonim, copilăria. (Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio 1928-2004 de Titus Vîjeu – Buc., Editura Casa Radio, 2004).
În urmă cu exact 3 ani, în martie 2012, Primăria Bacău îi conferea lui Paul Grigoriu titlul de cetățean de onoare al orașului, într-o ceremonie în care au primit aceeași distincție maestrul Radu Beligan și actrița Diana Lupescu.
„Vreun an nici nu am înţeles despre ce este vorba. Când am înţeles cu adevărat despre ce este vorba, am înnebunit. Şi am făcut-o cu pasiune. Am făcut această meserie de-am înnebunit (…) Cred că au trecut patru sau cinci ani până când am simţit că-mi găsisem drumul. Pentru mine, radioul a însemnat muncă foarte multă şi mare dragoste de clădirea aceea din Strada General Berthelot şi de tot ceea ce se petrecea înăuntru. Deşi am avut propuneri foarte avantajoase, nu am regretat nici o secundă că nu am părăsit Radio România, am simţit că-i sunt dator radioului public cu toată devenirea mea”, mărturisea Paul Grigoriu în 2011.
Dumnezeu să-l odihnească!
