Guvernarea USL nu ar trebui sa aiba niciun motiv de suparare din cauza tot mai consistentelor semnale diplomatice privitoare la neadmiterea Romaniei in spatiul Schengen. Problema integrarii Bulgariei si Romaniei la spatiul amintit e tratata in cheie exclusiv politica de guvernele unor tari ce se pregatesc de alegeri. Daca da bine la electoratul francez sa spui ca romanii si, implicit, romii romani (i.e. – tiganii) nu merita in Schengen, ii lasi bine mersi – prin veto – in afara Schengen-ului. Ipocrizia statelor vechi ce compun Vechea Europa a devenit o a doua moneda de schimb in UE, pe langa moneda curenta: euro.
In februarie si, mai apoi, in iulie, profesorul de lb. germana Jean-Marc Ayrault, premierul Frantei, si fostul procuror Victor Ponta, premierul Romaniei, s-au vazut la Paris, respectiv Bucuresti in cadrul unor vizite bilaterale menite a reinnoda relatia frateasca dintre Franta si Romania, inghetata catre finalul mandatului prezidential al „conservatorului” Sarkozy. Pe agendele celor doi a figurat si problema accederii Romaniei la spatiul Schengen, premierul francez dand asigurari ca Romania va fi tratata corect in acest dosar.
„Să lucrăm împreună pe probleme care ţin de integrarea europeană, până la urmă e vorba de spaţiul Schengen, de Politica Agricolă Comună, de celelalte proiecte pe care le avem şi, dincolo de cele două întâlniri pe care le-aţi menţionat, cu preşedintele Franţei şi primul-ministru, cu Guvernul francez, mai este o întâlnire, a treia, la fel de importantă, nu din punct de vedere politic, dar la fel de importantă: mă voi vedea cu primele 12 companii franceze, care, cele 12, au de discutat cu mine şi cu miniştrii care mă însoţesc proiecte foarte, foarte concrete de investiţii”, declara premierul Victor Ponta cu prilejul vizitei din februarie, la Paris.
In iulie, premierul francez Ayrault a intors vizita omologului sau roman, luand cu asalt Bucurestiul, alaturi de o cohorta de ministri si oficiali ai unor corporatii franceze. Evenimentul nu a trecut neobservat de Corina Cretu, reputat europarlamentar afiliat grupului socialistilor europeni, intre membri caruia se numara si primul-ministru al Frantei. „Aceste întâlniri pe care premierul României le are cu oficiali ai unor parteneri externi importanţi pentru România, precum Franţa, au ajutat la scoaterea României din izolarea internaţională (…) şi la atragerea de noi investitori. Întrevederile primului ministru Victor Ponta cu lideri puternici ai lumii demonstrează că rolul României pe scena internaţională creşte, iar imaginea ţării s-a îmbunătăţit simţitor’, declara – in iulie – Corina Cretu, lasand de inteles ca imaginea „simtitor imbunatatita” a tarii e de natura a o ajuta inclusiv in dosarul aderarii la Schengen.
Stupoare, insa, la inceputul lui octombrie: Ayrault, fratele de socialism al lui Ponta & Corina Cretu da Romaniei cu tifla-n nas, afirmand ca aderarea la Schengen nu este posibila la 1 ianuarie 2014. In ciuda imaginii simtitor imbunatatite a Romaniei, in ciuda investitiilor de zeci de milioane euro in securizarea frontierelor, in ciuda „reincalzirii” relatiei franco-romane, aderarea tarii noastre la spatiul Schengen mai are de asteptat. „Romania, la fel ca si Bulgaria, are in continuare eforturi de facut in materie de politie, in materie de justitie, in materie de control al frontierelor. Iar cand conditiile nu sunt complet reunite, si am discutat in doua randuri cu omologul meu Victor Ponta, primul ministru roman, ei bine, raspunsul nu este posibil la 1 ianuarie anul viitor”, a declarat premierul francez in urma unei interpelari facute de un parlamentar de dreapta in cadrul Adunarii Nationale (Parlamentul francez).
In iulie, la Bucuresti, fratele de socialism al premierului Ponta declara cu totul altceva, propunand – „ca masura imediata” – deschiderea frontierelor aeriene. „Franta a acordat mereu o atentie sporita intentiei Romaniei, a guvernului roman de a adera la spatiul Schengen, insa, dupa cum stiti, apartenenta la acest spatiu presupune atat drepturi, cat si obligatii. Prin urmare, daca se vrea avansarea negocierilor si nu asteptarea unei etape urmatoare, este nevoie de pragmatism. De aceea, Franta a propus ca masura imediata permiterea deschiderii frontierelor aeriene”, declara Jean-Marc Ayrault (citeste AICI), lasand de inteles ca deschiderii frontierelor aeriene i-ar urma, intr-un orizont predictibil de timp, accederea Romaniei la spatiul Schengen.
Pe principiul „Una vorbim, alta fumam!”, premierul Frantei – probabil speriat de perspectiva alegerilor municipale (locale) din 2014 – a intors-o ca la Ploiesti, stiut fiind ca marile orase franceze sunt invadate de bande organizate de romi, majoritatea acestora provenind – cum altfel – din Romania. Desi socialismul impartasit de Ayrault a furnizat Europei sloganul „Unitate in diversitate”, romii nu-s pe gustul „socialistului” francez la ora campaniilor electorale, ci doar intre campanii cand, ca lider european, e indicat sa vorbesti despre toleranta, acceptare, integrare etc. Partidul lui Ayrault – Partidul Socialist (PS) – ar fi inregistrat o depreciere masiva la capitolul imagine (intentie de vot) daca s-ar fi erijat in sustinatorul aderarii Romaniei, cu tot cu romii ei!, la spatiul Schengen. Prin urmare, „la 1 ianuarie anul viitor, nu este posibil”.
Ipocrizia nu e doar moneda de schimb a socialistului francez J.-M. Ayrault. Am intalnit-o si la socialistul roman V. Ponta, ratiunile si combustibilul ipocriziei fiind – de asemenea – politice. In mai 2012, aproape de campania electorala pentru alegerile locale, Ponta declara ca proiectul exploatarii aurului la Rosia Montana nu poate fi implementat doar pentru ca e sustinut de un singur om, in acel caz presedintele Traian Basescu. Ponta declara, de asemenea, ca-l banuieste pe Basescu de a se fi erijat in PR-ul companiei canadiene care ne vrea aurul din muntii Apuseni. „Eu inteleg ca exista interese private, ca peste tot in lume, care se impletesc cu cele politice. Nu se pot face insa proiecte de aceste gen pentru ca le doreste foarte tare un om politic, indiferent cum se cheama. Ma refer evident la presedintele Basescu. Nu doar ca il suspectez, ci il acuz de faptul ca atunci cand esti in prima pozitie a tarii, sau a doua sau intr-o pozitie atat de importanta, nu poti sa faci lobby pentru o companie privata fara a fi categoric considerat ca interesat, nu stiu, poate politic, nu vreau sa spun mai mult decat atat”, declara premierul Victor Ponta, insinuand ca Basescu ar fi fost cointeresat (inclusiv material, nu doar politic) de RMGC. Asta se intampla in mai 2012, cand USL avea nevoie de voturi pentru alegerile locale (citeste AICI).
In septembrie 2013, dupa un an si jumatate, premierul Victor Ponta si-a schimbat opiniile la 180 de grade, motivand – pueril – ca se declarase impotriva proiectului doar din cauza ca acesta era sustinut de Traian Basescu. Raportat la declaratiile din mai 2012, actiunile premierului din ultimele saptamani par sa-l transforme in adevaratul lobbyist al RMGC. Lucru sesizat, de altfel, de copresedintele USL, Crin Antonescu care, intr-un registru eufemistic, a declarat ca premierul isi doreste foarte tare acest proiect. „Eu cred că a devenit evident că premierul susţine proiectul, şi tocmai ceea ce eu cerusem şi până la urmă cer în continuare este să facem lucrurile clare, dar în fine, asta este problema domniei sale. Mie mi-e clar”, afirma Antonescu la mijlocul lui septembrie (citeste AICI). Ponta insusi nu s-a sfiit sa pledeze pentru cauza proiectului Rosia Montana, propunand infiintarea unei comisii parlamentare care sa viziteze situl aurifer, respectiv localitatea Rosia Montana.
„Eu le-am promis ca o sa facem comisia si o sa-i aducem pe toti din comisie aici sa vorbeasca cu ei. si sa vada aici, sa se decida daca sustin sau nu proiectul, dar nimeni nu are voie, cand nu stie ce viata au oamenii astia, sa zica NU. Trebuie sa-i aducem aici, le-am promis si o sa ma tin de cuvant (…) Le-am promis ca ne intoarcem aici cu comisia speciala si ca fiecare parlamentar ii va asculta si pe ei. Sa ne gandim ca oamenii astia au dreptul la viata”, declara premierul cand – de fata cu mai multe televiziuni – i-a vizitat pe minerii blocati la Rosia Montana intr-una din galeriile turistice.
Intre ipocrizia lui Ponta din 2012 si cea a lui Ayrault din 2013 nu e nicio diferenta semnificativa de continut (poate doar de nationalitate, unul roman, altul francez). Cine pe cine o fi plagiat? Limbajul dublu vehiculat de cei doi e, intr-un fel, propriu socialismului european, dar si socialismului romanesc, descendent direct din defunctul PCR via FSN – Iliescu – PDSR – Nastase. Ambii politicieni-premieri ne demonstreaza ca faptele lor nu urmeaza conturul propriilor declaratii si ca, aidoma presedintelui Basescu odinioara, ambii sunt capabili de reevaluari, mai ales cand acestea le aduc un profit politic (si nu numai). Ipocrizia cu martori a cuplului Ayrault-Ponta (vezi declaratiile Corinei Cretu & Crin Antonescu) reconfirma, pe undeva, statutul Romaniei de tara de mana a doua in UE, multumita – indeosebi – politicienilor de mana a doua care o conduc. Exploatata cand economic, cand politic imaginea proastra a Romaniei pare sa fi devenit o problema de siguranta nationala, in conditiile in care ea sta in calea dezvoltarii tarii atat pe planul relatiilor de cooperare europeana (spatiul Schengen), cat si in planul relatiilor economice in UE (perceptia asupra cetatenilor romani la lucru in statele vest-europene).
