Un manunchi de oameni cu simpatii “de dreapta” traieste in aceste zile o buimaceala nihilista vecina cu boala. Jurnalisti, bloggeri, oameni de bine, in general diversi afini ai asa-zisei “drepte” politice, incearca sa-si explice – in propriile cuvinte – esecul de proportii al ARD la alegerile parlamentare. Cum de s-a ajuns aici? Unde s-a gresit? Cine, ce, cum, pana cand?
Doua cuvinte revin, obsesiv, in luarile de pozitie ale sus-indicatilor: “convingeri” si “idealism”. Cantonati intr-un discurs demn de primele decenii ale secolului trecut, deci intr-o retorica veche de aproape un secol, acesti afini ai dreptei sugereaza ca “dreapta politica” si-a pierdut, undeva pe traseu, reperele axiologice, valorile definitorii in planul actiunii politice. Nepromovandu-le, poporul le-a uitat la randu-i, astfel incat votul electoratului nu a fost catalizat de “convingeri” politice, de un idealism ideologico-doctrinar. Electoratul de dreapta ar fi ramas acasa pentru ca nu s-a regasit in ARD.
Ceea ce uita teoreticienii amintiti este ca unul din idealurile fondatoare ale unui demers politic onest este “binele comun”, ideea ca printr-o guvernare apta si competenta o comunitate/tara, precum si cetatenii ei, pot trai mai bine sau macar un pic mai bine. Cine-si aminteste anul 2004, patrunde cu usurinta in culisele acestei constatari. “Sa traiti bine!”, suna salutul electoral al viitorului presedinte Traian Basescu. Idealul binelui comun nu are culoare politica, nu e justificat de nicio doctrina, n-are nevoie de avocati: are, in schimb, nevoie de fapte; de lideri care sa traduca in actiune ceea ce e deja stabilit in teorie.
Romanii stiu ca in jurul lor, in UE, in Grecia, Spania, Italia etc. e criza. Stiu si pentru ca odraslele plecate la munca in Italia sau Spania nu mai trimit acasa banii pe care-i trimiteau odinioara. Prabusirea PDL, partid imbracat in blana ARD, are – prin urmare – o alta cauza decat criza economica si masurile dure impuse de guvernarile Boc & MRU. Antipatia publicului votant general are legatura cu seful statului, Traian Basescu, un lider politic altadata adulat de mase si care n-a ascuns niciodata “patronajul” exercitat asupra PDL. Relatia de dragoste a lui Basescu cu masele e incheiata de mult, in contextul in care brandul presedintelui-jucator nu mai are niciun fel de priza la public.
Basescu ajunsese sa se priceapa la orice, sa ne amintim: el a stabilit ca Raed Arafat nu e chiar atat de medic si ca putem avea SMURD privat; el a stabilit cine e bun de sef in PDL sau care-s masurile anticriza pe care Boc, un subaltern pipernicit, trebuie sa le asume; tot el a decretat ca scoala de la noi produce idioti si ca, in general, sistemul medical autohton e o mare porcarie oricand privatizabila. Sub patronajul lui Basescu, PDL s-a umplut de dubiosi: diversi parlamentari camatari (cazurile Pasat, Boldea etc), cucoane certate cu aritmetica (Anastase), dar si mari finantisti de partid pusi serifi peste Fisc – vezi antologicul caz Blejnar si efectele sale inca neconsumate. In timp ce poporul strangea cureaua, elita conducatoare a PDL strangea bani si se imbaia intr-o opulenta demna de epoca revoluta a absolutismului.
Decizia profund neinspirata de a imbraca haina ARD a scufundat si mai mult PDL – nu pentru ca asa-numitul electorat de dreapta nu mai stia pe cine sa voteze, ci pentru ca decizia pedelistilor de a se lepada de PDL a echivalat cu recunoasterea tacita a culpei de a fi adus tara intr-un punct mort, de a fi ruinat mii de mici intreprinzatori (impozitul forfetar), de a fi batjocorit – prin taieri salariale cu barda – sute de mii de profesori si medici. La asta se adauga contraperformantele unor politicieni necopti si profund neexperimentati: MRU, Mihail Neamtu, Aurelian Pavelescu sunt, alaturi de “ametitul” Blaga Vasile, marcile dezastrului numit ARD si a buimacelii in care se zbat asa-zisii reprezentanti ai asa-zisei drepte de la noi. Vehicularea unor cuvinte precum “convingeri”, “valori”, “idealism” etc. denunta, ea insasi, starea de debusolare ce domneste in tabara ARD, formatiunea fiind vaduvita de lideri inspirationali, asa cum Basescu a fost la un moment dat pentru PDL.
In plina criza economico-materiala, cand poporul asteapta solutii concrete la probleme concrete, doctrinarii de mucava ai dreptei, bloggerii de partid, precum si intelectualii care au incercat politica cu degetul discuta despre himere ideologice, despre cum trebuie repusa in drepturi doctrina de dreapta. Acest anacronism, ce bantuie deja de cativa ani spectrul politic de dreapta, va tine PDL-ul (sau ARD) ani buni in Opozitie. Fictiunea iesirii PNL din USL si a formarii unei majoritati cu ARD si UDMR este, pur si simplu, penibila si ea dezvaluie, odata-n plus, marasmul in care se afla, acum, asa-zisa dreapta politica.
