Proiect ambițios al administrației publice locale, construirea unei noi săli polivalente în coasta Bacăului (cartierul CFR) are toate ingredientele unei bombe cu ceas pentru oficialii din Primărie implicați în acest eșec administrativ de proporții. La aproape 5 ani de la demararea săpăturilor la fundație, băcăuanii nu au încă sala promisă: au, în schimb, o groapă imensă, în care municipalitatea a „vărsat” câteva milioane de euro, risipind bani ce puteau fi utilizați în altă parte. Rămasă la mila intemperiilor, neconservată cu anii, „Groapa Polivalentă” din cartierul CFR este, azi, inutilizabilă. O groapă și atât.
Cheia halucinantului caz pare să fie o obscură firmă de „consultanță pentru afaceri”, South East Management (SEM) din Constanța, căreia compania poloneză Polimex Mostostal, câștigătorul licitației organizate în 2011 de Primăria Bacău, i-a încredințat proiectarea viitoarei săli polivalente. Fără nicio experiență similară în domeniu și fără niciun proiect realizat vreodată, SEM – firmă născută în iunie 2010 – a intrat în faliment în septembrie 2013, imediat după tunul dat cu proiectarea „polivalentei” de la Bacău. Țeapa a lăsat în urmă mai multe victime și o „gaură” de sute de mii de euro: un întreg șir de firme de proiectare din Bacău și Iași, cărora SEM le subcontractase lucrările de proiectare, speră acum să mai culeagă câte ceva din praful adunat pe toba falimentului firmei de apartament de la Constanța.
Controlată, ca „împuternicit”, de un afacerist controversat, Gabriel Căliminte, SEM a fost – de la bun început – o haltă de tranzit prin care s-au plimbat banii publici de la autoritatea contractantă, Primăria Bacău, către buzunarele unor potentați aflați în anturajul administrației locale PNL și, cu țârâita, către proiectanții deveniți bătaia de joc a lui Căliminte & SEM. Aventura „Gropii Polivalente” a avut însă și câștigători: în campania electorală de la alegerile locale din 2012, primarul Romeo Stavarache și partidul său au defilat cu proiectul polivalentei din cartierul CFR, decretând că Bacăul va avea cea mai modernă sală din țară.
Nu a fost nici pe departe așa. De promisiunile edililor s-a ales praful, iar ceasul ticăie acum în defavoarea oficialilor municipalității care au consimțit să-și lege numele și semnătura de acest proiect fantasmagoric, dar cu un pronunțat iz penal.
SF făcut pe genunchi; licitație organizată pe fugă
Totul a început în 2010, cu un Studiu de Fezabilitate (SF) despre care majoritatea proiectanților prinși în mrejele lucrării de la șantierul polivalentei afirmă că ar fi fost o pură ficține. Cu alte cuvinte, ceva nerealizabil – imposibil de pus în operă. Făcut pe genunchi, de o societate din Iași mai degrabă nesemnificativă – Dirijent SRL – SF-ul este, în 
fapt, opera a două persoane: Traian Pricop (administrator Dirijent) și Valentin Bâlu Ghivnici, un inginer băcăuan agreat de conducerea Primăriei Bacău de la acea dată. Foarte agreat.
Cei doi nu s-au întrebuințat, însă, prea mult. O spun chiar proiectanții care au participat la „aventura” polivalentei din Bacău. Pricop & Bâlu au preluat un proiect deja existent, elaborat de un birou de proiectare din Italia (click imagine); au modificat diverse valori aducându-le la zi; au creat câteva imagini pe calculator și astfel a luat naștere un SF asumat de Consiliul Local (CL) Bacău, în preajma Crăciunului 2010 (HCL nr. 443 din 21 decembrie 2010). În baza acestui studiu de fezabilitate, mai curând lacunar și profund inexact, Primăria Bacău a demarat, în februarie 2011, licitația pentru construirea unei săli polivalente în cartierul CFR. Potrivit SF-ului elaborat de tandemul Pricop – Bâlu, noua sală polivalentă a Bacăului ar fi urmat să aibă un cost de 99 milioane lei, din care 69,45 milioane lei construcțiile și montajul.
Valentin Bâlu, socotit un om capabil să deschidă multe uși în administrația Stavarache, inclusiv ușa primarului, controlează societatea Urban Proiect SRL, beneficiara a nenumărate contracte de proiectare oferite, cu larghețe, de Primăria Bacău. De numele Urban Proiect se leagă mai multe SF-uri și proiecte tehnice vizând modernizarea Bazei Sportive Letea (HCL 421/2010), a Teatrului de Vară (HCL 432/2007), a piațetei din fața Casei de Cultură (HCL 433/2007), a Clubului Pensionarilor (HCL 72/2008), precum și proiecte de reablitare termică a unor blocuri (HCL 139/2009) sau reabilitare șarpante (HCL 22/2010). Sunt doar câteva „realizări”, dintr-o listă evident mai lungă de proiecte
Deloc întâmplător, către finalul lui 2009, arhitectul Vasile Geliman, angajat în cadrul firmei lui Bâlu (Urban Proiect), face saltul în Primăria Bacău unde, în urma unui concurs, obține funcția de arhitect șef al municipiului. Un cap de pod în plus în Primărie pentru „versatilul” Bâlu.
Antoanela Macovei (foto, Facebook), administratorul societății Teck Tectona SRL din Iași, firmă ce avea să proiecteze structura de rezistență a sălii polivalente din Bacău, afirmă că SF-ul conceput de Pricop și Bâlu nu reflecta valori reale nici în privința costurilor de construire a sălii, nici a cantităților de materiale. Mai mult, spune ea, studiul pare a fi produsul unei imaginații complet rupte de rigorile construirii unei polivalente cu 8000 de locuri.
„Acel proiect a fost un exercițiu de imaginație al cuiva. Doar așa îl putem numi, deci nici într-un caz un proiect. Fără un studiu geo făcut, luat un studiu geo de la o căsuță alăturată. Nu era un studiu geo făcut pentru amplasamentul respectiv, era luat de prin vecini, de pe strada Tineretului, făcut un plan de săpături aiurea, niște fundații distribuite aiurea și niște planuri de arhitectură care, de fapt, n-au fost conceptul arhitectului care a lucrat ulterior. Au fost ale unei firme italiene. S-au luat planșele de la o altă societate și au fost folosite pentru acest proiect”, a declarat Macovei pentru portalul de știri Bacau.NET.
Afirmațiile femeii sunt confirmate de realitate: un studiu geotehnic relevant este realizat abia în 2011 (de către Eco Geo Prest SRL Bacău – inginer geolog Adriana Nicolaides), după adjudecarea licitației de către consorțiul de firme condus de polonezii de la Polimex. Aceștia au câștigat licitația oferind „prețul cel mai mic”, unul însă care era la ani 
lumină de costul real al sălii polivalente, așa cum a reieșit el în urma proiectului tehnic de execuție.
Licitația organizată de Primăria Bacău e un subiect în sine. Din cele 11 societăți care au participat la procedură au depus oferte doar două: Strabag, respectiv Polimex Mostostal (click imagine). Singura ofertă admisibilă, având în considerare criteriul prețului cel mai scăzut și respectarea SF-ului amintit, s-a dovedit a fi cea a polonezilor. Restul societăților s-au înscris în cursă fără a depune, însă, oferte, așa cum reiese din sumarul achiziției publice.
Intră în scenă talentatul domn Căliminte. „Consultantul”
În acest moment, suntem în primăvara lui 2011, intră în scenă obscura societate South East Management (SEM), din Constanța, al cărei principal obiect de activitate era „consultanța în afaceri”. Controlată de un afacerist dubios, de profesie „țepar”, Gabriel Căliminte (foto), „împuternicit” în firmă, SEM nu are la activ niciun proiect realizat. Cu atât mai puțin unul de anvergura unei săli polivalente. SEM are însă altceva; mai precis Căliminte: o relație privilegiată cu firma de proiectare finlandeză Instakon Oy, parte a consorțiului de firme, condus de Polimex, ce-și adjudecă licitația pentru construirea sălii din Bacău. De la finlandezi, Căliminte preia partea de proiectare și, ulterior, îl angajează în firma sa pe omul „bun la toate”, Valentin Bâlu, cel capabil să deschidă multe uși în administrația băcăuană, inclusiv ușa primarului Stavarache.
În iunie 2011, presa locală anunță că Primăria Bacău a semnat contractul de execuție a lucrărilor cu asocierea de firme condusă de Polimex. Contractul, cifrat la doar 58,15 milioane lei, este cu mult sub valoarea indicată de SF-ul conceput, în 2010, de Pricop și Bâlu, respectiv 99 milioane lei. Polimex avea să deruleze lucrările de la Bacău prin intermediul subsidiarei sale din România, Coifer Impex (București), societate pe care polonezii o cumpăraseră cu ceva timp înainte. În urma „aventurii” de la Bacău și pe un fundal de criză a pieței construcțiilor din România, Coifer sucombă și ea în 2013. Astăzi e în faliment.
Odată angajat în SEM, Bâlu primește de la Căliminte o mașină, un telefon și misiunea de a „tocmi” mai mulți proiectanți care să materializeze, sub aspect tehnic, SF-ul din 2010. „Nu întâmplător ne-au ales niște firme mici și împrăștiați, ba pe la Bacău, ba la Iași. Interesul lor a fost să ne tragă țeapă mai ușor, să nu fim foarte uniți”, își amintește Antoanela Macovei. O țeapă de sute de mii de euro, în final. Printre firmele prinse în hora proiectării polivalentei s-au numărat Perspective SRL, Teck Tectona SRL, ambele din Iași, dar și VP Proiect SRL, Prienerg SRL sau Therm System SRL din Bacău. În septembrie 2013, SEM intră în insolvență și, ulterior, în faliment. Conform unui tabel de creanțe publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență (click tabel), proiectanții țepuiți de SEM & Căliminte ar mai avea de încasat peste 500.000 de lei în contul serviciilor de proiectare efectuate. Banii s-au evaporat între timp.
Contactat de Bacau.NET, Valentin Bâlu (foto) afirmă că a lucrat la SEM timp de aproximativ un an și jumătate, strict în cadrul proiectului de la Bacău. A rămas, la rându-i, cu salarii neîncasate, dar a decis să nu ceară în instanță lefurile restante. Inexplicabil de unde atâta îngăduință, mai ales că sumele sunt departe de a fi mici. Despre întâlnirea cu „magnificul” Căliminte, Bâlu nu-și mai amintește mare lucru. La fel, despre modul în care a acceptat să devină angajat într-o firmă obscură, deși în Bacău era cunoscut prin nenumăratele proiecte elaborate pentru Primărie cu propria firmă, Urban Proiect. „A cerut referințe de la mai mulți, oferte de preț și a ajuns și la mine. La momentul când am fost contactat de el, nu aveam posibilitatea să fac singur proiectarea. Ca șef, mi-a propus să caut proiectanți. El se ocupa de consultanță în relația cu Polimex. Am fost angajat la South East Management o perioadă de timp, aproximativ un an și jumătate. Am rămas cu salarii restante”, a spus Bâlu.
Inginerul băcăuan admite relația privilegiată avută cu primarul Stavarache, însă declară că toată lumea se înțelegea bine cu edilul șef în acea perioadă. „Nu pot aprecia eu cât a contat relația mea la Primărie. Mulți aveau o bună relație cu primarul. Acum, dacă le privim din urmă e greu de spus ce a fost acolo. A fost un entuziasm, o chestie mare. Oricine vrea să rămână cu un proiect așa mare, dar nu trebuia făcut în felul ăsta”, a recunoscut el.
Unde au ajuns, totuși, banii? Filiera RKS Drumuri
Proiectanții trași pe sfoară de Căliminte spun că banii de proiectare au fost integral virați de Primărie către Polimex, lucru de altfel recunoscut de oficialii municipalității. La un moment dat, în cursul lui 2011, în cadrul unei întâlniri derulate la Centrul de Afaceri și Expoziții (acolo aveau loc întâlnirile echipei de proiect), în scenă au fost introduși Ion Rotaru (foto, mâna la gură), pe atunci consilier local PNL, precum și Gică Vlasie, om de afaceri apropiat de administrația Stavarache și care controlează direct sau prin interpuși societăți precum Baixa, Vasion sau Gepex.
„După ce ne-am strâns noi toată echipa de proiectare, cu directorii de la Polimex, cu directorii de la Coifer de la București, să ne cunoaștem și să discutăm pe baza planurilor pe care le-am primit, pornind de la acel SF, și să ne organizăm activitatea. Atunci au fost invitați la masa respectivă domnul Rotaru și cu domnul Vlasie și au fost prezentați că ei sunt consilieri din cadrul Primăriei și că vom colabora cu dumnealor la această lucrare. Mi-au fost prezentați personal, domnul Rotaru va face săpătura, iar domnul Vlasie o să procure materialele, fierul-beton”, rememorează ing. Antoanela Macovei.
În toamna lui 2011, Rotaru a preluat – ca subcontractor – lucrările de săpare a fundației viitoarei săli polivalente. Acestea aveau să fie efectuate de firma RKS Drumuri, în care consilierul local PNL figura ca director general. Este de notorietate, în schimb, că afaceristul controlează prin interpuși societatea respectivă. În octombrie 2011, Rotaru declara presei locale că a fost contactat de Polimex, „ca și angajat al RKS”, întrucât „e mai ușor să închiriezi niște firme locale”. Ne aflăm cu ceva mai mult de jumătate de an înainte de alegerile locale din 2012.
„Este o legătură de contractant, de subcontractant. Atâta tot. Eu am nivelat și fac niște săpături. Restul, este o firmă din București care va executa lucrarea. Eu fac aceste săpături pentru că nu-i ușor să vii de la București cu excavatoare pe trailer, să plătești gabaritul depășit care costă foarte mult la drumurile naționale. E mai ușor să închiriezi niște firme locale și eu – eu ca și angajat – am fost contractat să lucrez acolo”, declara Rotaru, în octombrie 2011, citat de cotidianul Deșteptarea
Proiectanții spun că ori de câte ori își cereau banii de la Căliminte, acesta avea o atitudine evazivă, răbufnind la un moment dat și dezvăluind că a fost pus de persoane bine poziționate din administrația băcăuană să-l „împrumute” cu bani pe Rotaru, sub pretextul că firma acestuia s-ar fi aflat în prag de faliment. Cu banii de proiectare, „redirijați” și ajunși în conturile firmei controlate de consilierul penelist, lucrările de săpare a fundației puteau merge înainte.
„Când eu îi solicitam să ne facă plata, și nu numai eu, noi toți, ceilalți, spunea că a fost rugat să împrumute bani domnului Rotaru, de la RKS, ca să poată finaliza săpătura, domnul Rotaru fiind într-o situație, se plângea domnia sa la vremea aia că este într-un faliment. El i-a împrumutat bani și l-a scos din acel faliment, în așa fel încât dumnealui să poată să continue lucrarea. Așa a motivat 
Caliminte, că de aia i-a împrumutat banii că era în faliment. Domnul Rotaru, cu acești bani pe care i-a primit împrumut, că așa a spus că i-a dat împrumut, și-ar fi achitat datoriile față de terțe persoane. Așa ne-a zis Caliminte, că l-a salvat pe Rotaru din faliment, și astfel a putut să-și continue lucrarea liniștit”, spune Macovei.
Afirmațiile acesteia sunt confirmate de o adresă pe care SEM, sub semnătura împuternicitului Gabriel Căliminte, a remis-o direct primarului Romeo Stavarache la 18 martie 2013, când – pe fondul unei stagnări de luni de zile a lucrărilor – devenise evident pentru toată lumea că proiectul polivalentei de la Bacău va fi un eșec de proporții. Potrivit documentului aflat în posesia Bacau.NET (click imagine alăturată), SEM ar fi avut de încasat bani frumoși de la RKS Drumuri în contul unei cesiuni de creanțe, de care Primăria Bacău avea cunoștință și pe care o girase. Suma menționată în adresă se ridică la aproape 100.000 de euro. Banii ajunși la RKS Drumuri, afirmă de cealaltă parte proiectanții, s-ar fi cifrat la mai bine de jumătate de milion de euro.
Ion Rotaru, asociatul inculpatului Liviu Goian în televiziunea care a „spălat” mitele lui Stavarache: „De comun acord cu Căliminte, mi s-a virat o sumă de bani”
O bună bucată de timp, în mandatul 2008 – 2012, Ion Rotaru s-a dovedit un om de bază în structura de putere agregată în jurul primarului Stavarache. Este perioada în care Rotaru intră în afaceri cu Liviu Goian (foto), un om apropiat de Stavarache și care avea să fie acuzat de DNA – în dosarul de corupție al primarului – de comiterea a 3 infracțiuni de complicitate la luare de mită.
Rotaru devine asociat, alături de Goian și soția acestuia, în cadrul Ligone Internațional SRL, societate din Suceava ce deținea licența de transmisie a 1 TV Bacău, televiziunea de partid controlată de Stavarache și PNL. Prin intermediul Ligone Internațional, afirmă procurorii DNA în referatul de reținere a lui Stavarache și a complicilor săi, edilul băcăuan și-ar fi disimulat mai multe mite, totul luând forma unor plăți pentru publicitate fictivă la televiziunea 1 TV (citește AICI). După reținerea lui Stavarache și Goian, în vara lui 
2014, Ligone a intrat în disoluție. Societatea suceveană este acum în faliment, având Fiscul pe post de principal creditor.
În primă fază, Ion Rotaru s-a ferit să ofere prea multe detalii despre natura relației avute cu Gabriel Căliminte și firma acestuia, SEM, în proiectul construirii polivalentei. Rotaru s-a mărginit să admită că l-a „tocmit” pe Căliminte pentru o activitate de asistență în cadrul lucrărilor de săpare a fundației sălii. Pentru asta, spune Rotaru, Căliminte a fost plătit cu câteva mii de euro. Aparent un mizilic. Lucrurile sunt, însă, neclare.
„Era un fel de șef de proiect, avea o responsabilitate în relația cu proiectantul, cu dirigintele. Avea mereu un punct de vedere, participa la ședințele care aveau loc. Ca și calitate, eu așa am înțeles, era reprezentantul Polimex. Eu am avut cu el un contract de asistență. Mă asista și pe mine din punct de vedere al lucrării. Pe partea de execuție, el nu era pe proiectare. Noi am avut un contract, din câte știu s-au plătit niște facturi pentru asistența pe care mi-o dădea. Spunea fă aia, fă aici, asta e documentația. Nu era o valoare mare a contractului, undeva la 20 – 30 de mii de lei”, a declarat directorul RKS Drumuri.
Pus în fața datelor referitoare la un „împrumut” de peste jumătate de milion de euro acordat de Căliminte, la sugestia unor „grei” din administrația băcăuană, Rotaru a bătut în retragere nuanțându-și, subit, punctul de vedere. Fostul consilier local PNL a recunoscut că ar fi avut, de fapt, o înțelegere cu împuternicitul din cadrul SEM, aceasta având ca obiect plata în avans a lucrărilor de săpare a fundației, care trebuiau efectuate în contratimp. La orizont se profilau alegerile locale din 2012.
„N-a fost practic un împrumut. De comun acord cu el, mi s-a virat mie o sumă de bani pentru că eu aveam cheltuieli foarte mari de motorină. Mi s-a dat un fel de avans, pentru că eu aveam utilaje și mi s-a spus că în două luni de zile trebuie să termin săpătura, dacă nu mă înșel aveam 100.000 de metri cubi de pământ de excavat. Banii s-au dat pe factură, nu mai știu acuma care a fost valoarea, ar trebui să caut în contabilitate. Din ce îmi amintesc, pe săpătură valoarea era de 20 de miliarde (n.r. – lei vechi), dar nu știu dacă am încasat 10 miliarde”, a adăugat el.
În final, Rotaru a mai spus că s-a rupt de asociatul Goian, după episodul iulie 2014, și că afacerile avute împreună, în trecut, au devenit între timp istorie. Fostul consilier local recunoaște că societatea în care activează ca director nu s-a aflat niciodată sub spectrul insolvenței sau al falimentului. În 2011, când RKS s-a apucat să sape fundația sălii, societatea și-a dublat numărul mediu de angajați, conform datelor de la Registrul Comerțului. Cu pământul excavat din cartierul CFR, Primăria Bacău a reușit să închidă vechea groapă de gunoi a orașului. S-a plantat un strat de gazon, iar în prezent pe fosta groapă își duc veacul sute de câini maidanezi adunați de pe străzi de lucrătorii serviciului de ecarisaj.
„Am dat faliment practic pe munca mea”
Proiectanții țepuiți în ingineria financiară de proporții care s-a dovedit a fi, în cele din urmă, șantierul sălii polivalente din cartierul CFR spun că nu mai există șanse să-și recupereze banii. Unii, așa cum este cazul inginerului Vlad Popa, au intrat în faliment cu propria societate. „Am intrat în faliment cu acea firmă, practic pe munca mea. N-am avut altă alternativă, decât s-o închid. Mai mult, nu am ce comenta în acest moment”, a declarat pentru Bacau.NET Vlad Popa, ex-administrator al societății VP Proiect SRL.
Arhitectul ieșean Sorin Roșu, administratorul Perspective SRL, spune că a renunțat cu totul la proiectul de la Bacău, inclusiv la drepturile de autor rezultate din activitatea de proiectare. „O mică parte din bani i-am recuperat. Voi încerca să compensez TVA-ul plătit în acel 
an, dacă se mai poate. Suntem toți în aceeași situație. Nu cred că avem vreo șansă să mai vedem ceva. Nu am vrut să particip la actualizarea proiectului, pentru Compania Națională de Investiții.
Mai bine stau degeaba, decât să muncesc degeaba”, a spus Roșu.
Inginerul Bogdan Prisacaru, care s-a ocupat de proiectarea instalațiilor electrice, declară acum că proiectanții au fost plătiți inițial cu unele sume de bani pentru a căpăta încredere. Ulterior, au fost lăsați cu ochii în soare. „S-au plătit la început niște bani, mai repede, cu titlu de avans, ca să căpătăm noi încredere. După aia, am căpătat încredere și am muncit la acest proiect, dar n-am mai luat banii. Chiar vineri, de 1 aprilie, m-au sunat cei de la «Urban și Asociații» să mă anunțe că nu se mai poate face nimic pentru recuperarea măcar a unei mici părți din bani. Nu a fost păcăleală de 1 aprilie, este realitatea”, a declarat Prisacaru (Prienerg SRL).
Primăria, călcată de DNA care a ridicat documentele sălii
Pe parcursul lui 2013, Primăria Bacău a inițiat reactualizarea proiectului sălii polivalente și a documentației tehnice. Ținta municipalității a fost ca șantierul, ajuns în blocaj, să fie „plasat” în curtea Companiei Naționale de Investiții (CNI). Aceasta ar fi urmat să preia finanțarea obiectivului și să continue, astfel, lucrările. Studiul de Fezabilitate actualizat a trecut prin Consiliul Local (CL) Bacău în decembrie 2013, devenind HCL nr. 388/24.12.2013.
La 14 februarie 2014, devizul actualizat al proiectului afișa valoarea totală de 98, 21 milioane lei, din care construcții plus montaj 71,89 milioane lei. În aceeași lună, CL a adoptat un proiect prin care șantierul sălii ar fi trebuit să fie finanțat în proporție de 70 la sută de CNI. Restul de 30 la sută urmau să cadă în sarcina municipalității.
Arestarea primarului Stavarache în vara aceluiași an (2014), precum și intrarea pe fir a DNA care a luat la puricat documentele sălii au condus, inevitabil, la blocarea proiectului. Oficialii Primăriei admit, astăzi, că ar fi putut gândi altfel lucrarea, astfel încât la licitație să fie scoasă doar execuția propriu-zisă a sălii. Nu și proiectarea. „Studiile toate de fezabilitate sunt inexacte, pentru că nu se vine în ele cu cantități. Detaliile și amănuntele vin la proiectul tehnic. Poate că a fost greșit cum s-a abordat investiția, cred că asta vreți să spuneți, că n-am făcut FIDIC Roșu, că n-am proiectat întâi și după aia să scoatem lucrările separat la licitație. Dacă alegi proiectare cu execuție (n.r. – FIDIC Galben), înseamnă că transferi riscurile pe constructor. Cel care câștigă acea licitație, dacă are o problemă, nu mai bate la noi la ușă – «Știi am problema asta, că mi-ai dat tu un proiect greșit, că am găsit altceva acolo și te rog să-mi suporți lucrările suplimentare». Fiind transferate lui, e adevărat că în teorie FIDICUL Galben costă mai mult decât FIDICUL Roșu ca bani. Poate fi și asta, că rezilierea contractului s-a făcut pentru că el (n.r. – Polimex) nu se mai încadra în valorile licitate, în fonduri. Cred că e și asta, poate fi și asta. La un moment dat a realizat că nu se mai încadrează în costuri și nu poate duce lucrarea”, a declarat pentru Bacau.NET administratorul public Leonard Pădureanu.
Cristina Buzdugan, la data demarării proiectului polivalentei șefa Direcției Tehnice din Primăria Bacău, spune că Polimex ar fi venit, totuși, la licitație cu o ofertă detaliată a costurilor pe lucrări. „El a venit detaliat cu oferta, s-a detaliat pe articole. Polimex a fundamentat cu prețurile zilei. Deci, din fundamentarea aceea el s-a încadrat în prețul contractat. Și lucrarea era destul de la început. Nu știu de ce… Poate ar fi lucrat mai mult și și-ar fi dat seama că nu are bani, dar dacă de abia începuse lucrarea, nici costurile nu erau încă… Bănuiesc, nu știu ce să spun”, a spus Buzdugan.
Cei doi funcționari afirmă că banii pentru proiectare au fost decontați, integral, de Primăria Bacău. Aceștia susțin că nu cunosc detalii privitoare la subcontractarea lucrărilor către firma RKS Drumuri și că anumite cesiuni de creanțe s-au făcut, dar doar de către liderul de consorțiu, respectiv Polimex. „Se făceau anumite cesiuni de creanțe, dar de către liderul de consorțiu, Polimex. Către diverși de la care cumpăra și el. Avea anumite creanțe pe care le cesiona dar nu venea South East să hotărască unde se duceau banii. În niciun caz, că n-avea cum. Nu-l puteam primi la asemenea discuții”, a conchis administratorul Pădureanu.
Căliminte – mai fantomatic decât propriile firme fantomă
Bacau.NET a încercat să ia legătura cu „etericul” Gabriel Căliminte (foto, Facebook). Am verificat toate numerele de telefon aparținând firmelor în care Căliminte a fost asociat, administrator sau împuternicit. Am remis, de asemenea, solicitări scrise prin intermediul unei adrese de e-mail, furnizate de o fostă contabilă a lui Căliminte, precum și prin intermediul paginii de Facebook a fostului împuternicit din South East Management. Căliminte s-a dovedit mai fantomatic decât firmele fantomă pe care le-a condus spre insolvență și/sau faliment.
La unul dintre numerele de telefon a răspuns o fostă economistă care s-a plâns de faptul că este sunată din toată țara, de diverși foști parteneri țepuiți de Căliminte și care acum își cer banii înapoi. „Nici mie nu mi-a plătit vreo 2-3 ani de contabilitate. Nu mai lucrez pentru el, am încetat orice colaborare”, a declarat aceasta.
„SEM nu avea niciun alt proiect la activ. Nu avea absolut nimic, nimic, decât bani trecuți așa, aiurea, într-un timp foarte scurt, intrau – ieșeau. În cont nu avea nimic. El continua să ne trimită hârtiile alea, că sunt bani în cont, iar eu îi spuneau «Dar de ce ne mințiți, că pur și simplu ne mințiți». Căliminte mințea cu nesimțire că el are, că are miliarde, că are hoteluri la Constanța, că este miliardar, că circulă numai cu Mercedesul”, a încheiat cu amărăciune Antoanela Macovei (Teck Tectona SRL Iași).
EPILOG: „Groapa polivalentă”, doar un proiect de imagine a lui Stavarache
Șantierul sălii polivalente a fost transformat de administrația Stavarache într-un mega-subiect de propagandă electorală. Pe la groapă s-au perindat, în pelerinaj electoral, mai multe ilustre figuri ale sportului românesc, în încercarea de capitaliza la nivel de simpatie politică șantierul din cartierul CFR. În octombrie 2011, de pildă, groapa a fost vizitată de fostul mare handbalist Cristian Gațu, la acel moment președintele Federației Române de Handbal.
Gațu și-a însușit, cu temeinicie, rolul, declarând presei de casă a PNL că Bacăul se va transforma într-un … „centru de excelență în handbal”. „Este bine că în România mai există orașe de provincie care investesc în infrastructura sportivă de performanță. Când veți termina aceasta sală polivalentă veți avea toate condițiile ca Bacăul să devină un centru de excelență în acest sport și nu numai”, declara Gațu, citat de Ziarul de Bacău
În campania electorală de la localele din 2012, Stavarache și ai lui au defilat cu un almanah electoral – „Bacău. Acasă – Jurnal de primar” – în care tronau, la loc de cinste, imaginile procesate pe calculator ce înfățișau viitoarea sală polivalentă. „Nu m-a interesat niciodată capitalul de imagine care se poate câștiga, cel puțin așa susțin unii, dacă investești în sport. M-a interesat, însă, să văd oameni fericiți și devotați echipelor băcăuane. Să le aduc o bucurie (…) Chiar și la meciurile cu miză mică, suntem 1000 – 1500 în tribune. La meciurile importante, mulți băcăuani nu mai pot intra, fiindcă tribuna e deja arhiplină. Așa a apărut necesitatea unei Săli Polivalente în Bacău”, a scris Stavarache în „Jurnalul de primar” din campania de acum 4 ani.
În loc de bucurie, bucuria de a-și susține propriile echipe, băcăuanii s-au ales cu o groapă imensă și inutilizabilă în cartierul CFR. O groapă care a costat bugetul local câteva milioane de euro și cu care, în prezent, nu se mai poate face nimic. Cei care au ieșit, cu adevărat, câștigați din „combinația” de la sala polivalentă trebuie căutați în altă parte: Stavarache și PNL și-au făcut imagine pe seama unui proiect fantasmagoric, demarat doar din rațiuni electorale; constructorii de partid, asociați cu „pușculița” Liviu Goian, și-au făcut datoria în combinație cu țeparul Căliminte; furnizorii de materiale și fier-beton, apropiați administrației Stavarache, au taxat totul la suprapreț.
Privind retrospectiv, cei care au ieșit pe „minus”, în pierdere, sunt proiectanții și băcăuanii.
P.S. – În intervalul mai – iunie 2014, auditorii Camerei de Conturi Bacău au verificat mai multe proiecte derulate de municipalitatea băcăuană, între acestea numărându-se și „construirea Sălii Polivalente”. Cu acest prilej, Curtea de Conturi a descoperit plăți nelegale efectuate de municipalitate către societatea Baixa, fără confirmare de primire a materialelor de construcții decontate. Între Baixa și Municipalitatea Bacău s-a derulat un litigiu, spun auditorii Curții, fără ca Primăria să facă diligențele necesare pentru a-și susține cauza în instanță. Prietenii știu de ce!
*Sursă foto panou electoral – Kristofer; fier-beton sală polivalentă – Contrasens
