Sentimentul că prin vocea Elenei Udrea ar fi „tunat și fulgerat”, de fapt, Traian Băsescu – acuzând atât „structurilii”, cât și sistemul judiciar în ansamblul său (DNA, Kovesi, procurori etc) – arată destul de evident că pentru notabilitățile „vechiului regim” funia se apropie, încet dar sigur, de par. Ieșirile publice din ultima perioadă ale Elenei Udrea vădesc nu doar disperare, ci și un plan încropit pe fugă, menit a ține în șah, cât mai mult timp posibil, mersul anchetei DNA și – în general – activitatea sistemului judiciar care „bobinează” la dosarul/dosarele fostului ministru al Dezvoltării. Udrea este panicată, sentiment împărtășit – după câte se pare – și de alte „vârfuri” ale fostei guvernări portocalii (vezi, în treacăt, numele de calibru prezente în denunțul formulat de fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu).
Ajunsă cu spatele la zid, Udrea a ieșit în ofensivă cu baioneta între dinți, fidelă principiului din sport (de ce nu, box) conform căruia cea mai bună apărare rămâne atacul. Fostul ministru a atacat, pe cale de consecință, persoane și instituții, încă de la sfârșitul săptămânii trecute, continuând tirul acuzator și la începutul acestei săptămâni. Retorica incriminantă asumată de Udrea a lăsat de înțeles că România ar fi guvernată de un obscur „sistem ticăloșit”, a cărui efigie ar fi generalul SRI Florian Coldea, promovat în urmă cu mai mulți ani chiar de președintele Traian Băsescu, marele protector politic al Elenei Udrea. Acuzele lansate de Udrea au vizat și DNA (Codruța Kovesi), într-o punere în scenă menită a compromite instituții aflate în prima linie a luptei anticorupție, lăudate de toate forurile europene și trans-atlantice, inclusiv de fostul șef al statului, astăzi bunic pentru a treia oară.
Nu e cazul să credem în banale coincidențe: presupusele dezvăluiri ale Elenei Udrea au o legătură vizibilă cu statutul ei juridic din ce în ce mai precar, fostul ministru al Dezvoltării fiind vizat de procurorii DNA atât în dosarul retrocedărilor dubioase obținute de apropiați ai fostului soț, Dorin Cocoș, cât și în de-acum vechiul dosar privind organizarea „galei Bute”, eveniment în care bugetul statului a fost generos sifonat, în schimbul unei așa-zise reclame făcută „brand-ului” de țară (faimoasa frunză, plătită cu bani grei de ministerul condus de Udrea). Într-o sumară declarație de presă consumată luni, Udrea și-a continuat tirul acuzator, făcând apel la „societatea civilă” care „ar trebui să se întrebe dacă e normal ca o putere ocultă să influențeze activitatea instituțiilor democratice ale statului român” și invocând nevoia de salvgardare a democrației și a statului de drept (!).
Elena Udrea erijată într-un apărător al statului de drept este o ideea mai mult decât generoasă, aproape incredibilă dacă analizăm „cazierul” politico-administrativ al fostului ministru al Dezvoltării. Udrea pare a avea dreptate într-un punct: speculând carențe și disfuncții ale sistemului judiciar în întregul său, „Ioana d’Arc” de Dâmbovița vrea să ne facă să credem, pe seama propriei experiențe în relația cu DNA (vezi ultimele evoluții – ex. plasarea sub control judiciar), că pilonii sistemului judiciar autohton ar fi, în realitate, instrumente de veritabilă „poliție politică”, o industrie de fabricare de dosare pentru politicienii aparent incomozi. Dosarul „galei Bute”, de pildă, e suficient de vechi încât ne putem întreba, pe bună dreptate, de ce tocmai acum dna. Udrea e luată la întrebări de oamenii legii, în condițiile în care DNA a deschis dosarul în 2013, deci acum 2 ani, iar date referitoare la cheltuirea fondurilor publice de către ministerul Dezvoltării au apărut în presă încă de la mijlocul lui 2011 (citește AICI).
Atacând instituții, dar mai ales persoane, circumscrise sistemului judiciar, Udrea pune în defensivă entități care nu-și permit luxul de a se justifica în public după modelul unui om politic sau, în general, al unei persoane publice. Știm bine că procurorii DNA sau șefii structurilor de securitate din stat nu apar la televizor, de dimineața până seara, încercând să se disculpe sau să justifice acțiunile instituțiilor în cadrul cărora activează: am asista, în caz contrar, la un bâlci interminabil și un circ care ar demonetiza, în primul rând, respectivele instituții. Pe de altă parte, senzația că Udrea și/sau Băsescu au fost ținuți în brațe de anumite părți din sistemul judiciar, vreme de mai mulți ani, nu poate fi trecută cu vederea așa ușor.
Deloc întâmplător, în ultimele 3-4 luni, atât Băsescu, cât și Udrea au atacat sistematic serviciile de informații, pornind de la faimoasele fotografii de la Paris, alături de fostul șef DIICOT Alina Bica, apărute în plină campanie pentru alegerile prezidențiale, și terminând cu acuzele de „poliție politică” lansate luni de Udrea. Atât Elena Udrea, cât și protectorul ei politic, fostul șef al statului, se simt vizați și, probabil, știu că – în ceea ce-i privește – anchetele penale instrumentate de procurorii DNA vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, la un rezultat pesemne neplăcut în cazul amândurora. Consolidată cu fiecare zi scursă, credința s-a transformat în panică și teamă, iar reținerea bătăioasei Elena Udrea pare astăzi o chestiune de timp. Belicoasa ofensivă mediatică lansată la finele săptămânii trecute e pe cale să se transforme într-un bumerang gata să se întoarcă împotriva fostului ministru al Dezvoltării și, de ce nu, a protectorului său politic, Traian Băsescu.
