Dumitru Sechelariu – intrarea mitului in legenda

In urma cu exact 3 ani, publicam in cotidianul Desteptarea, la momentul maximei notorietati a asa-zisului caz “Sutu – Transport Public”, editorialul “Un om bolnav, dar liber”, deplangand – in nuante relativ patetice – inclinatia presei de a vana, la propriu, un subiect de vaga senzatie, la acel moment: internat la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau, pentru ca i se facuse rau, Dumitru Sechelariu a parasit unitatea medicala printr-o iesire laterala, fentand puhoiul de jurnalisti aciuat la portile SJU in speranta ca va surprinde un cadru/o imagine cu bolnavul de renume internat cu o zi mai inainte. Prezenta in spital a lui Sechelariu se suprapunea peste un mandat de retinere de 24 de ore emis in pripa de DNA, care-si propusese, dupa cate se parea, sa-l “salte” pe fostul primar al Bacaului, intr-o afacere cusuta cu ata alba, ale carei ite incalcite au inceput sa iasa la iveala de ceva vreme. De planul de atunci al procurorilor s-a ales praful, mandatul de retinere expirand, iar Sechelariu – desi bolnav (suferise in prealabil o operatie pe inima la Iasi) – a plecat liber, pe picioarele sale, spre masina pregatita sa-l transporte acasa. Un om bolnav, dar liber, prin urmare.

Boala, in cele din urma, l-a invins pe Dumitru Sechelariu. O alta boala, una urata si mortala. Dupa o suferinta aparent scurta, fostul primar al Bacaului a trecut in nefiinta pe patul unui spital din Viena. In realitate, suferinta  adevarata incepuse cu 8 ani mai devreme, in 2004-2005, dupa pierderea fotoliului de primar si pornirea – de catre DNA – a unor dosare despre care domnia sa a afirmat, tot timpul, ca au fost comandate politic.

In septembrie 2012, dupa ce Judecatoria Bacau l-a achitat in dosarul “Sutu – Transport Public”, acelasi Sechelariu declara, cu amaraciune, ca achitarea ii produce o nedisimulata greata. Tot el a explicat si cauza acesteia:  „Când începe să îmi meargă bine, hop, mă leagă. Asta doar aşa ca să imi strice reputaţia! Apoi, după câţiva ani instanţa decide că sunt nevinovat. Dar în timpul ăsta, băncile nu-mi dau niciun credit şi nimeni nu vrea să facă afaceri cu mine, adică cu un infractor. Păi, dacă merg la DNA ca să dau declaraţii înseamnă că sunt infractor, nu?„.

Intr-un fel, boala l-a eliberat pe Sechelariu: trecerea lui in nefiinta echivaleaza cu eliberarea de lumea care s-a obisnuit, in ultimii ani, sa-l considere – cu o usurinta motivata doar de propaganda concertata dusa de unii impotriva sa – hot, raufacator, infractor etc. O eliberare pentru ca, oricat s-au chinuit dusmanii sai sa obtina contrariul, Sechelariu a trecut la cele vesnice ca un om liber, fara ca vreo instanta din Romania sa pronunte o cat de mica condamnare impotriva sa, nici macar una cu suspendare. In interminabilele procese ale ultimilor 8 ani (2005 – 2012) a avut parte doar de achitari, din textul carora vom afla – daca avem binevointa de a le citi cu onestitate si fara patima – cum au incercat judecatorii sa ascunda, folosind un vocabular juridic mereu cautat si motivatii pe masura, abuzurile comise de procurori impotriva sa. Deloc intamplator, “organele de presa” care au tratat, in ultimele saptamani, subiectul bolii lui Dumitru Sechelariu s-au ferit, deliberat, sa aminteasca de aceste achitari: s-a vorbit, mult si fara rost, despre dosarele penale ale fostului primar al Bacaului, fara a se aminti ca aceste dosare penale au avut, intre timp, parte de solutii. Toate, favorabile lui Sechelariu.

Aura negativa creata in jurul numelui sau, cu concursul unor grave greseli de management al imaginii publice in perioada cat a fost primar (1996-2004), a fost exploatata de adversarii politici care – in lipsa altor argumente si abordari – au lovit, neincetat, in persoana sa capitalizand electoral  aceasta slabiciune. Din postura de patron al clubului fanion de fotbal FCM Bacau, azi desfiintat, Sechelariu s-a aflat la originea faimosului “moment zero”, prin care a incercat sa epureze miscarea fotbalistica autohtona de meciuri trucate, arbitri cumparati sau campionate aranjate in culise.

In 2003, cand inca mai era primar, si-a sarbatorit ziua de nastere impreuna cu tot orasul, in Parcul Cancicov, in ceea ce avea sa devina unul dintre cele mai controversate momente ale mandatelor sale de edil sef: Duminica generozitatii. Putini isi mai amintesc, astazi, scopul evenimentului, precum si rezultatul sau concret: miliarde de lei vechi adunate, din donatiile facute de diversi prieteni ai primarului, dar si de bacauanii binevoitori, pentru mai multe cazuri sociale grave.

In 2007, o instanta de judecata l-a obligat pe fostul edil al Bacaului sa returneze statului suma de aproximativ 25.000 euro, bani pe care Sechelariu nu-i putea jusitifica in urma verificarii averii sale, facuta de o comisie din cadrul Curtii de Apel Bacau. Presa a scris sute de articole despre acest eveniment, Dumitru Sechelariu fiind primul (fost) demnitar al tarii obligat de o instanta de judecata sa dea statului banii pe care nu-i putea justifica. Spre comparatie, cazul fostului consilier judetean Eugen Burca a trecut complet neobservat, in conditiile in care faimoasa ANI a descoperit ca alesul nu putea justifica 250.000 de euro din averea pe care o detine, adica de 10 ori mai mult decat in cazul lui Sechelariu. De data asta presa nu s-a incumetat sa scrie mai nimic, cu exceptia catorva site-uri de stiri intre care si Bacau.NET, iar Eugen Burca – in deplina tacere si resemnare – a demisionat din Consiliul Judetean Bacau la inceputul lui 2013. Procesul sau continua, fara mediatizarea de care s-a bucurat verificarea averii lui Sechelariu, desi cifrele sunt net in favoarea fostului consilier judetean.

Personalitate si personaj public, dincolo de granitele comunitatii bacauane, Dumitru Sechelariu a fost si un descoperitor de talente politice, un numar de tineri politicieni – ajunsi astazi in functii importante – datorandu-i aproape totul fostului primar. Dragos Benea, presedintele CJ Bacau (aflat la al treilea mandat), a fost viceprimarul favorit al lui Sechelariu, in mandatul 2000-2004, iar in 2004 – dupa locale – fostul primar s-a implicat in negocierea functiei de presedinte CJ pentru Benea. Gabriel Vlase, fost subprefect si actual deputat PSD (aflat, de asemenea, la al treilea mandat) ii datoreaza lui Sechelariu o buna parte din ascensiunea sa politica, mai ales in perioada de inceputuri, asociata demnitatii de subprefect. Dorian Pocovnicu, fost prefect al Bacaului, actual subprefect este – la randu-i – unul din tinerii promovati si sustinuti de Sechelariu. Evident, mai sunt si alte nume, insa cele deja enumerate au rezonanta cea mai mare in peisajul public bacauan si, prin forta imprejurarilor, continua sa aiba un cuvant de spus in economia vietii de zi cu zi a orasului/judetului.

Rivalitatea ultimilor ani cu actualul primar al Bacaului, Romeo Stavarache, precum si nenumaratele litigii fabricate de municipalitatea bacauana, doar cu scopul de a bloca sau – eventual – sicana afacerile lui Sechelariu au fost de natura a-i subrezi, treptat si iremediabil, sanatatea acestuia. Obiect al unor abuzuri incredibile intr-un stat european si intr-un stat de drept, individul Dumitru Sechelariu a iesit – si de aici – invingator. Cazul Gradinita Letea (2005); spatiile de la Piata Centrala (2009); scoaterea la licitatie a transportului in comun (2010), dar si alte litigii fabricate de administratia Stavarache au fost pierdute de aceasta, in conditiile in care municipalitatea Bacau a platit bani grei – de ordinul zecilor de mii de euro (bani publici) – pentru angajarea de avocati in respectivele procese. Alte litigii isi asteapta solutionare in instante de judecata din alte judete, odata cu stramutarea lor din Bacau. Un loc aparte, in panoplia abuzurilor administrative, il are retrogradarea cu iz mafiot a FCM Bacau, din divizia B in C, dupa ce Sechelariu lasase echipa pe mana municipalitatii Bacau. Punct de reper in materie de devalizare si prejudiciere a banului public, retrogradarea FCM a fost placa turnanta ce a dus – peste 2 ani – la desfiintarea clubului. Nici pana azi, organele „competente” ale statului nu i-au tras la raspundere pe vinovati, desi din bugetul municipiului s-au scurs cateva milioane de euro catre societatea care s-a ocupat de trimiterea in C a clubului FCM.

“In tot ceea ce am facut, sunt atat de curat cat poti fi intr-o lume atat de murdara”, declara Dumitru Sechelariu intr-un interviu acordat Romaniei Libere, in martie 2012. Aceste cuvinte rezuma cel mai bine viata fostului primar al Bacaului, precum si permanentul sau efort de a-si reabilita imaginea publica a ultimilor ani. O imagine in buna masura afectata de linsaje mediatice inimaginabile (alegeri 2004 – trust Intact); excentricitati personale neconforme cu statura de personalitate publica; precum si interminabile procese pigmentate de achitari pe banda rulanta. Toate acestea vor consolida mitul lui Dumitru Sechelariu, proiectandu-l in legenda si nu doar una locala, in conditiile in care municipiul pe care l-a condus 8 ani a ajuns un oras de frunte al tarii sub bagheta sa. Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar nu stiu cati din politicienii actuali ai Bacaului (intre ei si cei enumerati mai sus) vor avea sansa ca finalul vietii sa-i surprinda trecand in nefiinta fara niciun fel de problema de ordin judiciar. Sechelariu, cel hulit si detestat de unii, tocmai a facut-o, plecand din aceasta lume liber si nepatat. Chiar daca mult prea devreme.

*Echipa Bacau.NET este alaturi de familia indoliata si-i transmite sincere condoleante! Dumnezeu sa-l odihneasca!