Europarlamentarul Dragos Benea trage un semnal de alarma cu privire la autostrazile Moldovei care bat pasul pe loc de 2 ani de zile, sub guvernarea PNL-USR. In timp ce la A13 se cauta traseul de 1 an, la A7 nu se intampla nimic iar A8 a ramas la stadiul de lege :
„Autostrăzile” Moldovei, sub guvernarea de dreapta: A13: „Tot pe loc, pe loc, pe loc să răsară busuioc!” A7: „Amintiri” din postările cu drumuri ale lui Drulă A8: Comemorarea celor 3 ani scurși de la adoptarea legii „Autostrăzii Unirii” Nu e nimic ieșit din comun că toamna lui 2021 surprinde proiectul A13 Bacău – Brașov în punctul în care era și la începutul verii: adică, încremenit în „chinurile” Analizei multicriteriale etapa 2, la capătul căreia (când va fi oare acest capăt!?) proiectantul ar trebui să stabilească traseul final al autostrăzii. Faptul că 4 luni și mai bine s-a bătut, cu consecvență, pasul pe loc pe acest proiect – sub o guvernare preocupată strict de luptele pentru putere și organizarea congreselor în pandemie – reconfirmă dezinteresul fățiș pe care miniștrii Drulă (USR) & Vîlceanu (PNL), într-un cuvânt „Dreapta”, îl manifestă față de subiectul traversării Carpaților printr-o autostradă care să lege Moldova de Transilvania. „Temporizarea” în care CNAIR a scăldat și scaldă subiectul A13 – mimând că se face ceva, când de fapt se stă pe loc – este tocmai expresia acestui dezinteres, pe care nu-l pot bănui decât premeditat. Ne facem că facem, ca să nu facem.
Câteva cuvinte și despre autostrada A7, pe care ex-ministrul USR de la Transporturi o califica drept „coloana vertebrală a Moldovei”. Pe 5 mai, în plin mandat, Drulă anunța că secțiunile Buzău – Focșani, Focșani – Bacău și Bacău – Pașcani vor fi scoase în licitație pentru execuția lucrărilor „la câteva luni distanță”. Ministrul a recidivat la 26 mai, anunțând că „ne propunem ca până la sfârșitul verii să scoatem la licitație sectorul Buzău – Focșani, iar până la sfârșitul anului Focșani – Bacău și Bacău – Pașcani” (VEZI FOTO). Au trecut lunile peste promisiunile lui Drulă, de fapt a trecut jumătate de an, și din „revoluția bunei guvernări” la Transporturi i-au ieșit doar postările despre drumuri, nu și drumurile.
Tronsoanele din A7 care trebuiau scoase în licitație pentru execuția lucrărilor au rămas blocate în diferite stadii birocratice (VEZI FOTO), la ani lumină de propaganda useristă care le dădea ca și pornite astă-vară. Am îndoieli din ce în ce mai pronunțate cu privire la viabilitatea la finanțare, prin PNRR, a acestei autostrăzi, în condițiile în care cursa contracronometru a redresării și rezilienței are termene foarte precise, iar A7 este într-o întârziere vizibilă, după mine imposibil de recuperat.
Am păstrat la final bomboana de pe coliva „autostrăzilor” din Moldova în guvernarea de „Dreapta”: la 29 noiembrie, vom comemora 3 ani de la adoptarea, de către Parlament, a Legii 291 a „Autostrăzii Unirii” – A8 Tg. Mureș – Iași – Ungheni. Sunt 3 ani scurși de pomană, în care – începând cu noiembrie 2019, deci de 2 ani – PNL și, ulterior, PNL & USR nu au reușit – la guvernare fiind – să facă un studiu de fezabilitate serios pentru tronsonul montan Tg. Mureș – Tg. Neamț (210 km), de departe cel mai problematic din tot proiectul. Sunt 2 ani în care, tocmai cei care au „răcnit” în Parlament pentru aprobarea unei legi rămasă fără consecințe concrete, au dovedit că totul a fost un demers de fațadă, menit a-i amăgi pe moldoveni și a le subtiliza voturile.
Totul a culminat, în august 2021, cu respingerea de către CNAIR a studiului de fezabilitate făcut de spanioli pentru sectorul Tg. Mureș – Tg. Neamț, pe motiv că documentația tehnică ar fi incompletă. Cum PNRR – pe secțiunea Transporturi – înclină net în favoarea Transilvaniei, unde au fost direcționate peste jumătate (50%) din fondurile disponibile, mă încumet să afirm că perspectiva unei Românii cu două viteze, cel puțin în materie de infrastructură și dezvoltare regională, tinde să capete contur mai repede decât ne-am fi așteptat.
Tocmai de aceea, revine PSD-ului să corijeze, urgent, această stare de fapt, astfel încât Moldova sau sudul României (Oltenia) să nu fie debarcate, odată pentru totdeauna, din trenul redresării și rezilienței, probabil ultimul pe care-l mai putem accesa dacă ne dorim o țară în care coeziunea teritorială să fie reală și nu doar o lozincă scandată prin studiourile TV. Cum își imaginează unii că ar trebui să rămână.” a precizat Dragos Benea
