Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist, potrivit Deutsche Welle.
Dezminţirile salutare ale preşedintelui Traian Băsescu n-au mai putut schimba impresia deplorabilă generată de bâlbele şi deraierile diplomaţilor şi politicienilor din guvern. După ce şeful diplomaţiei române a făcut-o de oaie, a ratat prilejul de a-şi rectifica gafa şi a recidivat: „Decizia pe Schengen nu e a Germaniei, ci a unei părţi a guvernului creştin-democrat“ a spus el, textual, încercând să vâre zâzania în cabinetul federal. Ceea ce asupra guvernului de centru-dreapta de la Berlin n-are cum să aibă alt efect decât să potenţeze impresia oricum deplorabilă generată de lungul şir de inadecvări ale actualului executiv de stânga de la Bucureşti.
Întăririle succesive ale aberaţiei lui Titus Corlăţean, potrivit căreia pe români nu i-ar mai prea interesa, chipurile, aderarea la Schengen, s-au succedat în ritm de foc de pistol automat, constituind contribuţia notabilă a celor mai de vază personalităţi ale puterii. Între vocile cuprinse de isteria datului cu flit în direcţia aderării la Schengen s-au înghesuit, pe lângă cea a premierului, glasul spart după o somnolenţă excesivă al şefului Senatului, precum şi cele, nu mai puţin ultranaţionaliste, antieuropene şi populiste ale deţinătorilor unor portofolii cheie. De pildă glasul ministrului PNL-ist de interne, Stroe: „Germania a pierdut ocazia să tacă”. Şi cel al ministrului apărării.
Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut. Evident, afirmaţia că pe români nu i-ar mai interesa ceea ce, de fapt, le iscă de multă vreme o maximă luare-aminte e pur şi simplu mincinoasă. E falsă de la un cap la altul. E complet alăturea cu drumul.
Mulţi români fără de lucru nu doresc să muncească în Rusia, în Ucraina sau în Belarus, ci să-şi câştige pâinea în Germania, Spania, Austria, Franţa şi Italia, deci tocmai în ţările din spaţiul Schengen. Circulaţia fără controale la frontierele acestor ţări, pe scurt, aderarea la acest spaţiu e vitală întru promovarea intereselor românilor. Dar pentru mai-marii USL-işti importante nu sunt interesele românilor, ci ale propriei clientele. Inşii care conduc ţara şi au eviscerat mai nou şi CSM, pe lângă varii alte instituţii cheie ale statului de drept, precum cea a avocatului poporului, eliminând dintr-un for esenţial pentru independenţa justiţiei magistraţi neinfluenţabili politic, au, iată, o cu totul altă agendă.
Adâncirea integrării în structurile euro-atlantice? Ei aş. De ce să ne intereseze? Ce ne-au dat nouă NATO şi UE? – această retorică întrebare s-a pus şi s-a repus până la saţietate de ani buni în România de către dezinformatorii de profesie aflaţi în solda celor cu pâinea şi cuţitul. Pe care nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3.
Nu trebuie în context uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă nu în ultimul rând la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. Şi el, ca stăpânul Antenelor, fost turnător al securităţii, căruia în schimbul serviciilor sale i s-a pus la dispoziţie o sinecură de şef al ICR, poziţie în care Marga s-a făcut plenar de râs, între altele cu propunerea sa de valorificare a „caloriferului ca invenţie ardelenească”, a formulat explicit ceea ce mai nou pare a fi program oficial.
Evident, apropierea de Rusia nu e în sine o ideea rea. E chiar recomandabilă, atâta vreme cât nu e vorba de expansionistul şi autoritarul regim al fostului kaghebist Putin, care a început, vai, să destructureze şi democraţia moldoveană. Poate fi utilă, dacă apropierea de Moscova nu împiedică perpetuarea integrării occidentale a României. Or, declaraţiile rostite la Bucureşti par, tocmai, menite să o torpileze. Să-i instige pe oameni împotriva Vestului. Să-i facă să creadă că „Occidentul nu ne-ar dori”. Ceea ce, în mod evident, e o monstruoasă gogoaşă, menită să abată atenţia de la monumentalul eşec politic şi economic al puterii USL-iste.
Sursa: Deutsche Welle
