Conventia PDL din 23 martie agita spiritele in partid poate mai mult decat ar trebui s-o faca, data fiind dimensiunea din ce in ce mai restransa a formatiunii democrat-liberale. Exista conturate 3 tabere ce sustin 3 motiuni distincte, reprezentate public prin 3 candidati la presedintia PDL: Vasile Blaga (titularul functiei), Elena Udrea (protejata lui Traian Basescu), respectiv Monica Macovei (varful de lance al unei grupari autointitulate „reformiste”). Nu insist asupra calitatii politice a celor 3 motiuni sau a continutului acestora. Ceea ce mi se pare cu adevarat relevant in „cazuistica” PDL este fenomenul continuu de dezertare a unor lideri marcanti pe ruta de mars ce duce spre PNL. Frunzaverde sau Stanisoara sunt poate cele mai proeminente figuri pedeliste trecute, cu arme si bagaje, in PNL. Corabia gaunoasa a PDL e parasita de tot mai multi mateloti. Ce face insa capitanul?
Unul din dezideratele gruparii Blaga, poate cel mai important, enuntat recent de Cristian Boureanu, vizeaza crearea unui mare pol al dreptei, prin ipotetica alianta dintre PNL si PDL, dorita mult in trecut chiar de presedintele Basescu. Capetele de pod PDL aclimatizate deja in PNL par sa prefateze nu doar o posibila alianta, ci chiar o fuziune prin absorbtie a PDL cu PNL, mai ales in contextul enuntat de liberali conform caruia ar sta la discutii cu un PDL condus de Blaga si eliberat de sub tutela lui Basescu. Acesta pare sa fie, pe scurt, proiectul politic incarnat de actuala conducere a PDL, un fel de recreare, fara Basescu, a Aliantei Dreptate si Adevar. Din acelasi registru tehnico-tactic fac parte informatiile privind apropierea PNL de Popularii Europeni, grupare conservatoare la care este afiliat PDL. Fuziunea PDL cu PNL ar facilita cuplarea liberalilor la agenda populara si intrarea PNL in grupul Popularilor Europeni.
Cum Traian Basescu a anuntat ca vizeaza o revenire in politica, eventuala absorbtie a PDL in PNL l-ar surprinde pe actualul sef al statului fara obiectul muncii, adica fara un partid politic parlamentar in care sa revina si din interiorul caruia sa conduca Opozitia, atata cata va mai fi ea dupa momentul 2014. In aceasta imprejurare, Basescu a lansat in competitia interna din PDL doi „iepuri” – Udrea si Macovei – a caror menire este sa minimizeze previzibila victorie a gruparii Blaga, astfel incat la momentul ruperii PDL Vasile Blaga sa „care” in PNL cat mai putini membri importanti. De aici si defectarile regulate din PDL, intretinute – se pare cu buna stiinta – de actuala conducere a partidului. Basescu are nevoie de Udrea si Macovei pentru ca de capacitatea lor de lupta politica depinde coagularea unei structuri politice care sa-l (re)primeasca, cu bratele deschise, pe actualul sef al statului.
Jocul de apropiere al PNL de PDL pare sa fie un calcul intelept al conducerii liberale, in conditiile in care exista tot mai multe voci ce acrediteaza ca partenerii din USL – social-democratii – isi pregatesc un prezidentiabil in culise, care sa-i ia fata lui Crin Antonescu, candidatul PNL la prezidentialele din 2014. Cooptarea lui Klaus Johannis la conducerea PNL, in fond „dotarea” partidului cu un premier, vine sa intregeasca tabloul disolutiei USL si conturarii unui puternic pol de dreapta, in perspectiva prezidentialelor din 2014. Cu atat mai interesante sunt sondajele ce-l crediteaza pe premierul Victor Ponta drept cel mai credibil politician al momentului. Il va arunca PSD pe Ponta in lupta pentru sefia statului, facandu-i astfel loc lui Adrian Nastase la sefia Guvernului? Sau lui Basescu (dupa modelul Putin-Medvedev), in ipoteza in care viitorul partid al actualului sef de stat va bate palma cu PSD-ul lui Ponta? Cele doua blocuri politice capata contur incet dar sigur, iar in tot acest puzzle politic locul pieselor lui Traian Basescu pare din ce in ce mai marginal.
