În 2012, editura Humanitas publica o interesantă carte-interviu, realizată de Dan Tăpălagă, cunoscut jurnalist Hotnews. Interviul l-a „opus” lui Tăpălagă pe procurorul Daniel Morar, aflat pe atunci la finalul mandatelor de șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Sub titlul „Prețul adevărului: un procuror în luptă cu sistemul”, Tăpălagă l-a „descusut” pe Morar, procurorul clujean trecând în revistă întreaga sa carieră, precum și anii în care a consolidat, de la București, activitatea celei mai temute instituții anticorupție din România: DNA. Respectat mai mult de străini decât de propriii compatrioți, Morar – un personaj temeinic înfipt pe terenul auster al moralei – se dovedește a fi, în cartea lui Tăpălagă, un fin analist al fenomenului corupției. Din răspunsurile lui Morar aflăm că așa-numitul „flagel” al corupției comportă o multitudine de fațete și că, în ultimii ani, fenomenul a cunoscut o rafinare în materie de „practică”. S-a sofisticat, odată cu „sofisticarea” mijloacelor și modalităților de corupere.
La pagina 138, procurorul anticorupție trece în revistă și unele nemulțumiri degajate din perspectiva de șef al DNA. Între acestea se numără cele privitoare la lipsa de eficiență a mai multor servicii teritoriale ale DNA, dar în special a câtorva din partea de est a României. Morar reclamă atitudinea procurorilor din această zonă. „Eu sunt oarecum nemulțumit de atitudinea procurorilor anticorupție din estul țării, cu excepția celor de la Galați. Adică în timp ce la nivelul întregii instituții s-au instrumentat dosare vizând persoane importante, sunt niște zone geografice în care marea corupție nu a fost atinsă. Vorbim de Suceava, Bacău, Iași și Constanța”, afirmă fostul șef al DNA. În toiul discuției, Tăpălagă plusează, sugerând – ironic – că există posibilitatea ca județele enumerate să nu fie atinse, de fapt, de microbul corupției. „Se poate explica prin calitatea oamenilor care, de-a lungul anilor, au lucrat în aceste servicii teritoriale anticorupție și prin disponibilitatea lor de a-și rupe relațiile cu oficialii locali”, răspunde, prompt, Morar.
Fostul șef al DNA rezumă în ultima sa constatare motivația de principiu pentru care în estul țării marii corupți și-au văzut și își văd, în voie, de „combinații”: lipsa de disponibilitate a lucrătorilor DNA de a-și încheia relațiile cu oficialii locali. Cu alte cuvinte, lucrătorii anticorupție (fie ei procurori, ofițeri etc) din județele de mai sus – apreciază Morar – par mai curând dispuși să o dea „la pace” cu ipoteticii subiecți politici ai investigațiilor penale, eludând cu bună știință incriminarea lor. În viziunea lui Morar, rolul unui procuror nu e acela de a sta la cafele sau, mai rău, de a pactiza cu posibilii subiecți ai cercetărilor sale penale. Procurorul nu se bate pe burtă cu infractorii, fie ei și de rang înalt (demnitari ai statului, diverși politicieni locali etc). Atunci când o face, credibilitatea sa e definitiv compromisă, iar disponibilitatea de a face investigații în amănunt, pusă între paranteze. Uitată, abandonată. E o lecție pe care procurorii DNA din estul țării, respectiv din județele enumerate de Morar, par să n-o fi învățat încă.
În ceea ce privește situația județului Bacău, radiografia succintă schițată de Morar se dovedește exemplară. În ultimii 6 ani, 2007 – 2013, serviciul teritorial Bacău al DNA a fost condus de procurorul Manuel Humulescu, recent instalat în Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, odată cu încetarea mandatului în fruntea DNA Bacău. Provenit din Parchetul Tribunalului Neamț, procurorul Humulescu a „aterizat” la Bacău în toamna lui 2007, din postura de fost șef al Corpului de Control al ministrului Justiției, liberalul Tudor Chiuariu (azi condamnat penal în dosarul „Poșta Română – vezi AICI), unul dintre copiii de suflet ai liberalului ieșean Relu Fenechiu, la rându-i condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în faimosul dosar „Transformatorul”. Cât timp DNA Bacău a fost condus de Humulescu, niciunul dintre mahării politici locali nu a fost deranjat, în vreun fel, de subordonații întru anticorupție ai procurorului nemțean. Marea corupție, în sensul descris și indicat de Daniel Morar, abia dacă a fost „palpată” de lucrătorii conduși de Humulescu, în timp ce alte servicii teritoriale ale DNA s-au „dat” la primari de reședință, șefi de consilii județene, prefecți, oameni de afaceri (finanțatori de partide) sau alți oficiali politici de o oarecare relevanță.
Deloc întâmplător, de la începutul anului asistăm la o așa-zisă „ofensivă” a procurorilor anticorupție pe frontul de est demarcat de Morar: la Constanța, cuplul pesedist Radu Mazăre – Nicușor Constantinescu este investigat de DNA (prin secția centrală, nu cea locală, de la Constanța!); la Iași, aceeași procurori DNA (iarăși structura centrală, nu locală!) verifică mai multe contracte cu fonduri europene încheiate de primăria condusă de pesedistul Gheorghe Nichita. Puncte negre pe hartă, Suceava și Bacăul, două județe în care politicienii de calibru din plan local încă așteaptă să fie „deranjați” în vreun fel, cu vreun dosar. Plecarea lui Humulescu pare să fi generat un reviriment în serviciul teritorial Bacău al DNA, procurorii luând la puricat situația catastrofală de la CET SA Bacău, dar și un caz de trafic de influență la Compania Regionala de Apă Bacău (CRAB). La CET, dosarele sunt în lucru, în timp ce traficul de influență de la CRAB a fost trimis, cu o suspectă rapiditate, spre judecare, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Bacău.
Datele obținute de Bacau.NET, unele publicate pe larg în cadrul mai multor materiale jurnalistice (citește AICI), atestă – fără doar și poate – că perspectivele dosarului lucrat de DNA Bacău puteau fi cu totul altele decât simpla trimitere în judecată a doi potenți afaceriști gălățeni, sub acuzația de trafic de influență, cu denunțătorul – alt potent om de afaceri (din Bacău) – pe post de parte vătămată, victima „de conjunctură” a unei presupuse înșelătorii orchestrate de afaceriștii din Galați. Este, și acesta, un mod de a soluționa un dosar penal, de a finaliza o investigație anticorupție, „reținând” în plasă doar peștii cei mici și, într-o oarecare măsură, inofensivi. O pradă mică, dar totuși o pradă! Este, s-o recunoaștem, și cea mai facilă modalitate de a soluționa o anchetă penală: una care să nu dea mari bătăi de cap lucrătorilor anticorupție, în ceea ce privește munca propriu-zisă de investigare, dar una care, în fond și la urma urmei, sfârșește prin a nu deranja niciun „greu” local, despre care la începutul anchetei se presupunea că s-ar fi aflat la capătul unui substanțial folos necuvenit (șpagă, mită etc).
E limpede că în constatarea lui Daniel Morar, privitoare la disponibilitatea lucrătorilor anticorupție de a-și rupe relațiile cu oficialii locali, se află rezumată cheia meseriei de procuror/ofițer DNA: logica „job-ului” anticorupție sfidează prieteșugurile locale, complicitățile mici cu efecte secundare mari etc. Deloc întâmplător, iar pentru Ministerul Public asta ar trebui să fie un serios semn de întrebare, dosarele deschise de DNA la Constanța sau Iași sunt lucrate de procurori proveniți de la secția centrală (București) a Direcției, nu de procurori din cadrul Serviciilor Teritoriale Constanța/Iași. Oare de ce? Nu cumva pentru că, în contra indicației lui Morar, lucrătorii anticorupție din cele două orașe/județe se află în relații de servitute față de oficialii locali, prezumtibili subiecți ai investigațiilor lor penale? Iar cum din enumerarea lui Morar mai făceau parte Suceava și Bacău, e lesne de înțeles de ce în toată zona de est a țării potentații politici (și nu numai) ai vremii își derulează, în voie și tihnă, afacerile oneroase, de cele mai multe ori pe seama banului public.
Constatările lui Mihai Bociar, inculpat în dosarul mitei de la Compania de Apă Bacău și patron ERG Termrom, vorbesc de la sine: afaceristul e stupefiat de modul în care oficialii Companiei de Apă condiționează semnarea unui contract de lucrări (reabilitarea stației de tratare a apelor Cărăboaia), amenințând cu blocarea acestuia în cazul neplății unui modic parandărăt de 7 la sută din valoarea contractului. „Culmea este că vorbesc liber, să ştii … Adică, n-au nici o chestie. Eu n-aveam curaj … n-aveam tupeul să dau … să-i dau un telefon să spun: Băi! Eu reziliez contractu’ (…) Că-i ştiu cine sunt, pe cine au în spate. Deci, nici nu-şi pun problema. Deci, n-au probleme de astea. Eu am spus că aicea, la BACĂU nu mai lucrez (…) Dar eu v-am spus … Eu … ţi-am spus matale. Eu, ca la BACĂU, n-am văzut nicăieri … chestii din astea”, afirmă Bociar pe parcursul unei discuții înregistrate de lucrătorii DNA Bacău și pusă la dosar. Curios, ancheta n-a mai ajuns la cei din spate, la „greii” politici care au făcut posibil, prin susținerea și protecția lor, dezmățul penal de la vârful CRAB, deși „mirările” lui Bociar („Eu, ca la BACĂU, n-am văzut nicăieri … chestii din astea”) atestă, măcar în aparență, o degradare fără seamăn al managementului furnizorului județean de utilități.
De câteva luni, la conducerea DNA Bacău a fost instalată o nouă echipă. Menirea ei, deși sună un pic ciudat, este să-l facă uitat, cât mai repede, pe fostul șef, Manuel Humulescu, ale cărui mandate au generat și nemulțumirea evocată de Daniel Morar în interviul acordat jurnalistului Dan Tapalagă. Noua echipă de conducere trebuie să demonstreze că în Bacău, spre deosebire de Iași sau Constanța, nu e nevoie de intervenția „Centrului” pentru ca unii șefi politici să răspundă pentru posibilele acte și fapte ilegale comise. În caz contrar, Bacăul se va înscrie – bine mersi – în suita de orașe/județe în care oamenii legii par să fi fraternizat cu oamenii fărădelegii, după un model binecunoscut, materializat cu succes în atâtea alte localități din țară.
*Foto: Fostul sediu al Curții de Apel Bacău, la etajul căreia se află sediul serviciului teritorial Bacău al DNA
