Cazul ocolului silvic bisericesc înființat la Slănic Moldova, urmare a unei controversate retrocedări efectuată în 2007, scoate la iveală modul mai puțin „ortodox” în care Mitropolia Moldovei și Bucovinei a pus mâna pe o suprafață de peste 1950 hectare de pădure (situată în Slănic Moldova, Coțofănești, respectiv Tg. Ocna). Prin intermediul Parohiei Sf. Spiridon din Iași, Mitropolia s-a erijat în urmașa unui așezământ medical public, Epitropia Sf. Spiridon, care a funcționat pe lângă biserica cu același nume din capitala Moldovei. Instanța a admis că bunurile administrate de Epitropie ar fi aparținut, în realitate, Bisericii Sf. Spiridon, aceasta din urmă primind de-a lungul anilor numeroase donații „în considerarea” activității caritabile ce funcționa pe lângă biserică. Cum Parohia Sf. Spiridon se află sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei, instituția ecleziastică a reușit să convingă instanța că pădurea îi aparține. Astfel, în aprilie 2007, Tribunalul Bacău a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1958,31 hectare.
Decizia civilă nr. 381/R din 7 aprilie 2007 a fost asumată de complet cu opinia separată a unuia dintre judecători, respectiv a judecătorului Petronela Mateiș care, așa cum vom vedea în continuare, a apreciat că nici Mitropolia, nici celelalte părți solicitante din dosar nu au făcut dovada concretă, incontestabilă, a dreptului lor de proprietate. Trecând în revistă atât istoricul Bisericii Sf. Spiridon, cât și cel al Epitropiei, instanța a ajuns la concluzia că, din mai multe înscrisuri existente în dosar („Privirea generală asupra istoricului Casei Sf. Spiridon din 18.03.1936” . „Arhiva generală a Epitropiei” şi „Regulamentul Epitropiei”) ar rezulta că Epitropia s-ar fi înființat ca instituție ce urma să administreze activitatea caritabilă derulată pe lângă Biserica Sf. Spiridon.
Biserica a fost ctitorită de jitnicerul Ștefan Bosie, care a făcut mai multe donații mănăstirii Sf. Spiridon. La 1752, pe lângă mănăstire ia naștere o „bolniță” (cf. DEX: spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere) care va deveni în timp spitalul omonim, diriguit de Epitropia Sf. Spiridon Iași. Conducerea Epitropiei, asigurată de un comitet de epitropi, revenea unui președinte, acesta fiind egumenul mănăstirii Sf. Spiridon.
„Epitropia a susţinut organizatoric activitatea filantropică, de ajutorare a celor în nevoie iar Mănăstirea a rămas cu activitatea de cult religios. Separarea administrativă a activităţii caritabile şi de asistenţă sanitară de activitate pur bisericească a fost determinată de amploarea activităţii caritabile care impunea o organizare riguroasă pe care a făcut-o Epitropia. Aceasta nu a însemnat o separare totală între Mănăstire şi Epitropie şi nici o transmitere a bunurilor donate Mănăstirii către Epitropie. Patrimoniul Epitropiei se confundă cu cel al Mănăstirii deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, numeroasele donaţii erau făcute bisericii, în considerarea activităţii caritabile. În consecinţă, tribunalul reţine că sunt nefondate criticile aduse sentinţei sub acest aspect, donaţiile folosite de Spital fiind în fapt ale bisericii, ele aparţinând cultului religios ortodox”, se precizează în motivarea deciziei nr. 381/R.
Epitropia a fost expropriată de regimul comunist în 1948, acesta confiscând majoritatea bunurilor aflate în patrimoniul instituției. Potrivit deciziei Tribunalului Bacău, bunurile confiscate aparțineau de fapt Bisericii Sf. Spiridon, fiind date spre administrare către Epitropie, în vederea derulării activității spitalicești. Mai mult, au apreciat judecătorii, donațiile către Biserică aveau în vedere tocmai caracterul caritabil al activității desfășurate pe lângă aceasta, din actele de expropriere întocmite de comuniști nerezultând că Epitropia era o persoană juridică distinctă de mănăstire.
„Împrejurarea că prin Decizia nr. 202/ ianuarie 1948 a Preşedintelui Comisiunii Ministeriale pentru Redresarea Economică şi Stabilirea Economică se arată că bunurile Epitropiei trec în patrimoniul statului precum şi indicarea Epitropiei în Inventarul din 1948 şi în procesele verbale din 1948, nu fac dovada că bunurile preluate erau proprietatea Epitropiei ca instituţie distinctă de Mănăstire. Bunurile au fost expropriate de la Epitropie ca instituţie organizatorică şi administrativă a activităţii caritabile practicate de Biserica Sf. Spiridon – proprietarul bunurilor donate acestei instituţii religioase. Aceste bunuri care reprezentau donaţii făcute Bisericii se aflau în administrarea şi folosinţa Epitropiei tocmai în considerarea scopului în care au fost făcute aceste donaţii”, se arată în decizia citată.
Decizie Tribunal Bacău, DOSAR NR.1430/270/2007
„Aşa cum s-a arătat, rezultă din documentele istorice depuse că bunurile expropriate au aparţinut Mănăstirii Sf. Spiridon căreia i-au fost donate pentru susţinerea activităţii de asistenţă sanitară şi socială dezvoltată în preajma Bisericii şi dezvoltarea în timp a acestei activităţi, bunurile au fost în administrarea Epitropiei. Caracterul administrativ pe care l-a avut Epitropia ca for religios rezultă şi din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Se arată în art. 66 al acestui stat că epitropul este administratorul averii parohiale sub controlul parohului, iar în art. 67 se arată că epitropul răspunde pentru administrarea averii şi pentru gestionarea acestei averi ce i-a fost încredinţată (fila 61 vol. I). Ca urmare bunurile, la momentul naţionalizării, în 1948, se aflau în administrarea Epitropiei dar în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon”
EXCLUSIV
Opinie separată a magistratului: „Apreciez că nici Parohia Sf. Spiridon Iaşi, nici Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren cu vegetaţie forestieră solicitate” (click pe linkul activ pentru citirea, în întregime, a Opiniei separate)
Decizia Tribunalului Bacău din aprilie 2007 nu a fost unanimă. Unul dintre judecători, Petronela Mateiș, a formulat opinie separată, magistratul arătând – într-o consistentă demonstrație juridică – că entitățile care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, clamând calitatea de urmaș legal al Epitropiei Sf. Spiridon, nu au făcut dovada concretă a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de pădure pretinse.
„Astfel, în ceea ce priveşte cererea formulată de Parohia Sf. Spiridon din Iaşi, aceasta a arătat că este continuatoarea fostei Mănăstiri Sf. Spiridon Iaşi, întrucât are acelaşi sediu şi aceeaşi biserică ale fostei mănăstiri, situată în Iaşi, B-dul Independenţei nr.1 şi aceleaşi obiect de activitate – asistenţă religioasă a credincioşilor. Dintre documentele depuse în dovedirea cererii formulate de Parohia Sf. Spiridon Iaşi doar în înscrisurile aflate la f. 17,18 dosar fond vol. III în copie xerox, care poartă ştampila Direcţiei Judeţene Iaşi a Arhivelor Naţionale, fiind un extras al unei monografii a autorului Gheorghe Ghibănescu, se consemnează faptul că moşiile mănăstirii includ satul Blăgeşti la Bacău însă nu se precizează dacă această moşie include şi teren cu vegetaţie forestieră şi nu există nici un criteriu de stabilire a suprafeţei şi a amplasamentului acestuia. Recurenta reclamantă Parohia Sf. Spiridon Iaşi a înţeles să dovedească cererea sa şi cu documentele aflate la f. 21-30 dosar fond vol. III, respectiv documentul nr. P.L XXXII/21 a Colecţiei Documente. Spiridonie. Iaşi, documente care, însă, nefiind traduse, nu pot fi considerate ca înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate în condiţiile art. 6 din Legea 1/2000”, a apreciat judecătorul Mateiș în opinia separată.
Potrivit documentului citat, bunurile primite ca donații de mănăstirea Sf. Spiridon au vizat „folosul spitalului”, fără a se preciza că printre bunurile donate se numără și terenuri cu vegetație forestieră. „Au fost, de asemenea, depuse la dosar o serie de înscrisuri – f. 65-69 dosar fond vol. III din care rezultă că s-au făcut numeroase donaţii mănăstirii Sf. Spiridon Iaşi, documente care fac referire şi la moşia Blăgeşti ( f. 68). Toate aceste înscrisuri, arată, însă, clar că donaţiile s-au făcut mănăstirii pentru folosul spitalului (s.n) şi nu se precizează în nici unul faptul că au fost cumpărate sau donate bunuri cu vegetaţie forestieră, ce suprafeţe şi în ce amplasamente. În condiţiile în care, în 1945 exista un act de fundaţiune al Spiridoniei (f. 63 vol. III) iar la 1950 Eforia Sf. Spiridon cu denumirea echivalentă „Casa Sf. Spiridon”, poseda şi folosea teren arabil (f.71, 115 vol. III) dovedindu-se astfel faptul că aceasta era o instituţie autonomă având consiliu propriu de administrare şi financiar, nu se mai poate susţine că bunurile donate „în folosul spitalului”au rămas în proprietatea mănăstirii”, mai precizează opinia separată.
În concluzie, a susținut judecătorul Petronela Mateiș, „apreciez că nici Parohia Sf. Spiridon Iaşi, nici Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren cu vegetaţie forestieră solicitate, motiv pentru care prin admiterea tuturor recursurilor formulate, sentinţa civilă nr. 2442/4.09.2007 pronunţată de Judecătoria Oneşti ar urma să fie modificată în parte, în sensul respingerii ca nefondate atât a acţiunii formulate de Parohia Sf. Spiridon Iaşi cât şi a celei formulate de Fundaţia Epitropia Sf. Spiridon Iaşi, constatându-se, totodată, şi faptul că Mitropolia Moldovei nu are calitate procesuală activă întrucât Parohia Sf. Spiridon Iaşi are personalitate juridică şi deci capacitate juridică atât de folosită cât şi de exerciţiu şi poată sta în proces în calitate de reclamantă”.
Popii și-au făcut ocol silvic bisericesc și s-au pus pe amenzi
Potrivit unui amplu articol publicat de Adevărul, cu pădurea dobândită prin decizia Tribunalului Bacău, Mitropolia Moldovei a înființat un ocol silvic bisericesc, interzicând turiștilor din Slănic Moldova accesul la un îndrăgit traseu montan, cunoscut sub numele de „300 de scări”. Peste noapte, au apărut panouri de avertizare asupra accesului interzis în pădure, precum și a faptului că turiștii care se încumetă să încalce interdictia vor fi amendați (!).
Internetul și rețelele se socializare au luat poziție imediat, incriminând modul în care Biserica Ortodoxă Română, prin Mitropolie, înțelege să-și exercite un drept de proprietate dobândit nu fără mari semne de întrebare. Între timp, pădurea a devenit victima tăierilor intensive, potrivit unei declarații dată de primarul de Slănic Moldova, Andrei Șerban. Acesta a incriminat operațiunea de defrișare, precum și faptul că Slănicul s-ar putea transforma într-o a doua Vale a Muntelui.
„Se taie mult, zi şi noapte se exploatează industrial. Cu maşinile de mare tonaj, cu care cară lemnele, au distrus calea de acces la Dobru şi canalizarea. Celor de la Ocolul Silvic Bisericesc le-am interzis să mai calce pe drumurile oraşului. Se fac defrişări în zona izvoarelor, există riscul să se schimbe întreg ecosistemul, să sece aceste izvoare sau, mai rău, să păţim ca pe Valea Muntelui, unde au avut loc inundaţii după ce s-au tăiat pădurile de pe munte”, a declarat primarul Andrei Șerban, citat de Adevărul.
Patriarhul Daniel, Mitropolitul Moldovei la data controversatei retrocedări
Cazul retrocedării celor peste 1950 de hectare de pădure este cu atât mai interesant, cu cât la data deciziei de reconstituire a dreptului de proprietate (aprilie 2007), Mitropolia Moldovei și Bucovinei era condusă de ÎPS Daniel, viitor Patriarh al României. Înaintașul său, PF Teoctist, a decedat în iulie 2007, la câteva luni de la „lovitura” dată cu retrocedarea din județul Bacău, ÎPS Daniel preluând frâiele BOR în septembrie 2007. La conducerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a fost instalat, în iunie 2008, ÎPS Teofan acesta devenind al doilea în ierarhia BOR, în perspectiva întronizării ca Patriarh. Teofan a devenit, astfel, al 80-lea mitropolit al Moldovei.
„Dupa ceremonia de intronizare care a avut loc astazi la pranz, Prea Fericitul Daniel si Mitropolitul Teofan au iesit pe esplanada din fata Catedralei pentru a adresa un cuvant de binecuvantare celor prezenti. Ceremonia s-a incheiat cu oficierea Sfintei Liturghii. Sute de credinciosi s-au adunat in fata Catedralei din Iasi, mai ales ca, in timpul ceremoniei, in fata Mitrpoliei din Iasi sunt scoase moastele Sfintei Parascheva, la care credinciosii se inchina”, a consemnat portalul Hotnews.ro pe marginea ceremoniei de întronizare a ÎPS Teofan.
Solicitările „urmașilor” Epitropiei – pământ și păduri cât vezi cu ochii!
Prin cererea înregistrată la 9.03.2007 sub nr. 1455 pe rolul Judecătoriei Bacău, Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi a solicitat anularea Hotărârii nr. 10802/30.01.2007 emisă de Comisia Judeţeană Bacău şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 5310,25 ha teren forestier pe raza comunei Blăgeşti, de 232,10 ha teren forestier pe raza comunei Filipeşti, cunoscută sub denumirea de pădurea Galbeni, de 1585,9 ha teren forestier aflat pe raza comunei Coţofăneşti, de 214,80 ha teren forestier aflat pe raza oraşului Tg. Ocna, constituită în trupurile de pădure „Măgura Ocnei” şi „Raristea” şi de 1763,60 ha teren forestier aflat pe raza oraşului Slănic Moldova constituită în trupurile de pădure „Slănic” (1485,60 ha), „ Slănic Băi” (258 ha) şi „Slănic Sarata” (20 ha).
