Agenţia Naţională Antidrog (ANA) a lansat Raportul Naţional privind situaţia drogurilor în România 2012 şi Raportul Anual privind situaţia drogurilor în Europa 2012, elaborat de Observatorul European de Droguri şi Toxicomanie (OEDT) din Lisabona, Portugalia.
La eveniment au participat factori de decizie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, specialişti ai Agenţiei Naţionale Antidrog, reprezentanţi ai Observatorului European de Droguri şi Toxicomanie (OEDT) din Lisabona, ambasadori, diplomaţi, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Public, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, precum şi experţi din cadrul instituţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale angrenate în lupta cu drogurile la nivel naţional.
Directorul ANA, Sorin Oprea, a subliniat faptul că ambele rapoarte, european şi naţional, reprezintă documente de referinţă pentru specialişti şi practicieni în domeniul drogurilor, pentru decidenţii politici şi pentru orice persoană interesată de ultimele tendinţe înregistrate în evoluţia acestui fenomen.
În cadrul celor două rapoarte au fost analizate date referitoare la cererea şi oferta de droguri în România în anul 2011, şi în Europa la nivelul anului 2010, politicile naţionale şi legislaţia în domeniu, împreună cu tendinţele şi evoluţiile înregistrate în ultimii ani.Raportul Naţional privind Situaţia Drogurilor 2012, structurat pe 12 capitole, cuprinde cele mai recente date şi informaţii legate de consumul de droguri şi de răspunsurile şi măsurile adoptate în acest domeniu în România.
Intre ultimele 10 tari
În cadrul acestui raport, sunt prezentate rezultatele a două studii realizate la nivel naţional privind situaţia consumului de droguri în rândul populaţiei şcolare în vârstă de 16 ani – ESPAD şi al populaţiei universitare. Conform acestora, pentru toate tipurile de droguri ilicite, România continuă să se situeze sub valorile medii europene.
Rezultatele studiului naţional din cadrul ESPAD 2011 plasează România între ultimele 10 state europene, ca nivel al prevalenţei consumului oricărui tip de drog ilicit cel puţin o dată în viaţă în rândul elevilor de 16 ani, ţara noastră situându-se cu 8 procente sub media europeană înregistrată. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în cazul prevalenţei consumului de canabis/haşiş, de substanţe inhalante şi amfetamine. Prevalenţele consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) cel puţin o dată în viaţă, în ultimul an şi în ultima lună plasează aceste substanţe printre cele mai consumate droguri în rândul elevilor de 16 ani din România, alături de canabis/ haşiş şi substanţe inhalante. Pentru prima dată în cadrul studiilor ESPAD, se înregistrează debut precoce al consumului de canabis/ haşiş în rândul elevelor de 16 ani din România. Din punct de vedere al distribuţiei pe sexe, România se află printre puţinele state cuprinse în studiu care nu mai înregistrează diferenţe între fete şi băieţi în ceea ce priveşte prevalenţa consumului de canabis/ haşiş, atât de-a lungul vieţii (alături de Franţa), cât şi în ultima lună (alături de Federaţia Rusă şi Bulgaria).
Primul studiu realizat în rândul studenţilor din opt centre universitare din România a indicat o prevalenţă a consumului de droguri de-a lungul vieţii de 23,2%, aici fiind incluse toate tipurile de droguri ilegale, dar şi tranchilizante (administrate fără prescripţie medicală) şi substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub numele de „droguri legale” sau „plante etnobotanice”.
Ce consuma romanii
Conform datelor prezentate, dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul (20,9%), urmat de ecstasy, ciuperci halucinogene, ketamină, cocaină, LSD şi amfetamine. Heroina înregistrează valori sub 1%. SNPP au o prevalenţă pentru consumul de-a lungul vieţii de 9,5%, iar consumul de tranchilizante fără prescripţie medicală înregistrează valoarea de 3,6%.
În ceea ce priveşte componenta de prevenire a consumului de droguri, majoritatea programelor de prevenire universală, realizate în anul 2011, au avut ca obiectiv informarea, educarea şi conştientizarea populaţiei privind consumul de alcool, tutun, droguri şi substanţe noi cu efecte psihoactive, precum şi dezvoltarea unor atitudini şi practici în rândul populaţiei generale, prin orientarea către activităţi cultural-artistice şi sportive, ca alternativă la consumul de droguri.
De asemenea, în cadrul Raportului Naţional privind Situaţia Drogurilor 2012 sunt prezentate estimări indirecte ale prevalenţei consumului problematic de droguri (numărul de consumatori problematici de droguri în Bucureşti), utilizând metoda multiplicatorilor. Se observă o creştere în ceea ce priveşte numărul estimat de consumatori problematici din Bucureşti în anul 2011, comparativ cu anii anteriori, care se datorează, în mare parte, apariţiei pe piaţa din România a noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive. Iniţial, acestea au putut fi comercializate fără restricţii. Un alt factor facilitator al creşterii numărului de consumatori problematici este determinat de închiderea unor programe importante de servicii de prevenire a riscurilor asociate consumului de droguri, care au fost active în România până în 2010, finanţate de Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi de reprezentanţa UNODC.
Aproape 3400 internari. Peste 2000, cauzate de consumul de droguri ilicite
În anul 2011, în regim ambulatoriu şi de internare, au fost asistate 3362 de persoane, dintre care 2168 pentru droguri ilicite şi SNPP. Principalele tipuri de substanţe pentru care s-a solicitat asistenţă sunt. SNPP, heroina, hipnoticele şi sedativele şi canabisul, iar SNPP reprezintă şi cel mai frecvent menţionat drog secundar. În 2011, pentru prima dată în ultimii 10 ani, proporţia cazurilor admise la tratament pentru consum de opiacee a înregistrat cea de-a doua valoare din numărul total de cazuri, SNPP reprezentând drogul principal pentru care consumatorii au solicitat asistenţă. Ca distribuţie teritorială, deşi încă admiterea la tratament pentru consumul de opiacee rămâne concentrată în zona capitalei, se înregistrează, la valori mici, o răspândire teritorială a acestui tip de consum, iar zonele cu cel mai mare risc (ca număr de cazuri înregistrate) se conturează în jurul marilor centre universitare sau judeţe de graniţă. Deşi populaţia majoritară în serviciile de asistenţă este reprezentată de persoanele de sex masculin, începând cu anul 2007 se observă o uşoară tendinţă de creştere a proporţiei pentru persoanele de sex feminin. Cei mai mulţi au declarat un debut în consum între 15-19 ani, predominând consumul zilnic, prin injectare. În privinţa duratei de consum, pentru consumul de SNPP – marea majoritate a solicitat asistenţă după aproximativ un an de consum; în timp ce, pentru cel de opiacee se solicită tratament după o perioadă mare de consum (din 2007, se constată o creştere a „decalajului” între debutul în consum şi solicitarea de asistenţă de la 4 ani la aproximativ 8 ani). În ceea ce priveşte statusul economic şi educaţional al persoanelor aflate în tratatement, acestea sunt, în general, persoane fără venit/ inactive economic, cu un nivel de educaţie scăzut sau foarte scăzut, care locuiesc împreună cu familia (locuinţă stabilă) şi care au solicitat asistenţă din iniţiativă proprie sau care au fost referite de către specialişti din sistemul de sănătate, preponderent din serviciile de urgenţă sau alte secţii ale unităţilor medicale.
Consumul injectabil, in crestere
În privinţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri, în anul 2011, prevalenţele pentru infecţiile cu HVB, HVC şi HIV în rândul CDI au înregistrat tendinţe crescătoare, datorate parţial schimbărilor survenite în modelele de consum (apariţia şi consumul de SNPP, convertirea consumatorilor de heroină injectabilă către consumul de SNPP injectabil, consum combinat de heroină şi SNPP). O altă explicaţie a schimbărilor de tendinţă înregistrate pentru cele trei tipuri de infecţii, poate fi diminuarea substanţială a intervenţiilor de reducere a riscurilor de infectare, pe fondul lipsei fondurilor de finanţare, în special pentru proiectele derulate de organizaţiile neguvernamentale specializate.
În majoritatea judeţelor, la nivelul secţiilor de primiri urgenţă, se menţine o problematică semnificativă cauzată de consumul de substanţe noi cu proprietăţi pshioactive, dat fiind că în peste jumătate dintre cazurile de urgenţă înregistrate în anul 2011, a fost raportat un asemenea tip de consum. Se constată o creştere semnificativă a consumului injectabil (simplu sau mixt) şi tedinţa de scădere a ponderii cazurilor de urgenţă determinate de consumul de heroină/opiacee (intoxicaţii, supradoză, sevraj).
Patologia psihiatrică asociată consumului de droguri (tulburări de personalitate, depresie, anxietate, tulburări de afect, etc.) reflectă o creştere de aproape 4 ori a numărului de cazuri diagnosticate cu diferite afecţiuni psihice, deşi numărul total de cazuri admise la tratament pentru consum de droguri este în scădere faţă de anul anterior.
Indicatorul decese asociate consumului de droguri indică o scădere semnificativă, faţă de ultimii 4 ani, a numărului cazurilor de decese directe asociate consumului de droguri (ani de stabilizare a tendinţei de consum, a pattern-urilor de uz), expresie elocventă a schimbării modelelor de consum (mai ales „substituirea” drogurilor consacrate – heroina în special – cu SNPP, care au un potenţial tanatogenerator direct mai scăzut). Diferenţa de cazuistică se regăseşte însă în decesele indirecte (număr mult crescut), ceea ce conduce la o mortalitate totală, directă şi indirectă, similară cu cea a anilor anteriori. Calea injectabilă a devenit exclusivă pentru cazuistica deceselor direct asociate consumului de droguri; opiaceele continuă să domine tabloul drogurilor ilegale în România, cu predominanţa metadonei. De asemenea, în raport sunt tratate şi răspunsurile privind consecinţe în planul sănătăţii, corelaţiile sociale ale consumului de droguri şi măsurile de reintegrare socială, infracţionalitatea la regimul drogurilor, prevenirea infracţionalităţii la regimul drogurilor şi sistemul penitenciar, datele referitoare la oferta de droguri (disponibilitatea drogurilor, rutele de trafic şi capturile de droguri, preţul drogurilor pe piaţă), tratamentul rezidenţial oferit consumatorilor de droguri în România, precum şi politicile locale antidrog.
