Cine a „oprit” dosarele lui Stavarache, vreme de doi ani și jumătate?

În urmă cu doi ani, la 30 martie 2012, publicam în paginile cotidianului Deșteptarea un editorial – „Cine «oprește» dosarele lui Stavarache? – bazat pe opiniile primarului Romeo Stavarache prezente într-o scrisoare transmisă băcăuanilor de edilul șef. Deși preluat imediat de diverse alte site-uri, editorialul nu se mai regăsește în totalitate pe internet, motiv pentru care îl voi reproduce, în întregime, în cele ce urmează. Reluarea editorialului nu este întâmplătoare, mai ales în lumina dosarului de corupție pe care procurorii DNA Bacău l-au deschis pe numele tripletei Romeo Stavarache – Liviu Goian – Liviu Cenușă. Reluarea editorialului e cu atât mai interesantă, cu cât judecătorii Curții de Apel Bacău au motivat decizia de eliberare sub control judiciar a celor trei inculpați prin „pasivitatea” DNA Bacău care, timp de 2 ani și jumătate, a ținut la sertar mai multe informații și probe ce i-ar fi inculpat pe Stavarache & co. încă de la nivelul anilor 2010-11. În esență, Stavarache vorbea în scrisoarea remisă băcăuanilor despre faptul că cei care-i vor funcția de primar, viitorii contracandidați de la alegerile locale (vara 2012), aveau mari probleme cu justiția și că odată ajunși în funcția de primar își puteau „opri” dosarele, zădărnicind cercetările procurorilor. Primarul Bacăului vorbea, la acel moment, într-un limbaj voit aluziv despre principalul său contracandidat, Dumitru Sechelariu, astăzi defunct.

Cine „opreşte” dosarele lui Stavarache?

 Dl. Stavarache ne-a scris din nou. De câteva zile, mai mulţi activişti PNL distribuie prin municipiu epistola edilului şef. E vorba de zeci de mii de copii. într-un registru deja consacrat, primarul evită întâlnirea cu băcăuanii, preferând un mijloc de comunicare impersonal. Tonul folosit de Stavarache în ultima scrisoare trădează constrângerile alianţei cu PSD pe care primarul a agreat-o cu vârf şi îndesat. Nimic despre „mafia PSD”, „ciuma roşie”, „Hrebenciuc, Sechelariu, Benea, Iacobov & co”. Utilizând un limbaj mai curând aluziv, calat pe rigorile proverbului „Bat şaua să priceapă iapa”, Stavarache aminteşte de faptul că fostul primar (i.e. – Dumitru Sechelariu, nenumit însă în scrisoare!) s-a înscris în cursa electorală în speranţa că, ajungând primar, îşi va rezolva problemele de business. Dincolo de enormităţile cu caracter vădit electoral conţinute, scrisoarea pare definită de o frază incredibilă, existentă în ultima sa parte.

„Speră că, venind la putere, vor opri dosarele de corupţie în care sunt anchetaţi tocmai pentru modul în care au folosit în interes personal banul public şi domeniul public”, ne scrie dl. primar în funcţie.

Din postura de om aflat la putere – până una, alta e titularul funcţiei de primar – Stavarache ne transmite că statutul pe care-l are, acela de „om aflat la putere”, îl ajută să blocheze dosare de corupţie. într-un acces de aparentă sinceritate, edilul PNL ne transmite că aceste dosare se pot „opri”, dar doar cu o condiţie: să ajungi la putere. Acest tip de cunoaştere e străină băcăuanilor, întrucât nu toţi băcăuanii au norocul să ajungă, la un moment dat, la putere. Din prea plinul cunoaşterii sale, „norocosul” Stavarache – om ajuns încă din 2004 la putere – ne transmite, bine mersi, că-i e la îndemână să jongleze cu dosarele de corupţie, atâta vreme cât poziţia de „puternic al zilei” îi permite acest lucru, acest lucru însemnând inclusiv întârzierea, blocarea sau „oprirea” acestor dosare. în cuvintele potrivite ale edilului şef avem, se pare, un indiciu cu privire la soarta posibilelor dosare care l-ar putea avea drept obiect chiar pe Stavarache. Dacă există, aceste dosare sunt „oprite”!

Lecturând „autodenunţul” iscălit de Stavarache şi împărţit băcăuanilor, nu pot să nu mă gândesc la faptul că „patronul” anticorupţiei din Bacău, procurorul DNA Humulescu Gheorghe Manuel, a fost şef al Corpului de Control al Ministerului Justiţiei. în 2007, din primăvară până în toamnă, Humulescu a deţinut această funcţie la propunerea ministrului Tudor Chiuariu care, în 2008, a devenit parlamentar de Bacău în urma alegerilor generale. Chiuariu a ajuns în Parlament din Colegiul 1 deputaţi, deşi în urma scrutinului a ieşit pe locul 2, devansat fiind de pedelistul Constantin Drăgănuţă. în octombrie 2007, cu un an înainte de parlamentare, Humulescu a fost numit cu delegaţie de Chiuariu în fruntea serviciului teritorial Bacău al DNA, detaşat fiind din fruntea Corpului de Control. De atunci a rămas în funcţie. Nu-i fac aici un proces de intenţie şefului DNA Bacău, dar – în momentul în care până şi Stavarache recunoaşte că, fiind la putere, e în măsură să „oprească” dosare de corupţie – mă gândesc că gura păcătosului adevăr grăieşte. Oare de asta dl. Humulescu a solicitat CSM să revină acasă, în Neamţ, la Parchetul de pe lângă Tribunalul din judeţul vecin? (Deșteptarea, 30 martie 2012)

Curtea de Apel Bacău a decis joi, 26 iunie, că cei trei inculpați – Stavarache, Goian, Cenușă – pot fi cercetați în libertate, sub control judiciar, în dosarul de corupție lucrat de DNA de câțiva ani buni. Principalul argument în susținerea acestei teze a fost, așa cum reiese și dintr-un articol publicat de Bacau.NET, că cei trei inculpați nu prezintă un pericol public iminent, mai ales că faptele investigate de procurori s-au petrecut în urmă cu ani de zile (2008-2011). Judecătorii Curții merg chiar mai departe și proiectează o lumină nefastă asupra DNA Bacău, indicând o  anumită stare de pasivitate în care organul de urmărire penală s-a complăcut timp de doi ani și jumătate, în condițiile în care denunțurile și probele existau în dosar încă din 2011.

„Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că organul de urmărire penală a stat în pasivitate timp de aproape 2 ani şi jumătate, iar în anul 2014 solicită arestarea preventivă apreciind că măsura este necesară pentru înlăturarea unei strări de pericol, pericol total ignorat timp de doi ani şi jumătate, când nu numai că nu s-a solicitat luarea vreunei măsuri preventive dar nici nu s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru a se efectua verificările cuvenite”, se arată în motivarea Curții de Apel Bacău, privitoare la decizia punerii sub control judiciar a celor trei inculpați (citește, pe larg, AICI).

Prin această frază, Curtea de Apel Bacău elucidează, peste ani, speculațiile vehiculate în editorialul publicat, la 30 martie 2012, în Deșteptarea. Aflăm, astăzi, că dosarele lui Stavarache ar fi fost blocate la mantinelă de pasivitatea procurorilor DNA Bacău, însă cercetările au cunoscut o binevenită intensificare începând cu primăvara anului în curs (2014) când, coincidență sau nu, conducerea DNA Bacău a fost preluată de altă echipă de procurori. Este cât se poate de evident că cineva din sistem l-a protejat pe primarul Bacăului, tergiversând lucrările în cauzele ce-l priveau pe acesta sub pretextul „termenului rezonabil” de soluționare a lor, termen prescris de altfel de lege. Cum aceeași lege nu indică, în concret, dimensiunea temporală a termenului, ci doar faptul că el trebuie să fie rezonabil, procurorii DNA Bacău l-au tot cercetat pe Stavarache, timp de ani de zile, deși unele denunțuri, precum și anumite probe existau la dosar încă din 2011.

În acest context, preluarea fostului șef al DNA Bacău, Manuel Humulescu, în Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pare cu atât mai dubioasă, cu cât procurorul a fost înaintat în grad (provine din Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț) fără să fi avut o activitate care să suscite o asemenea „avansare”. Singurul merit aparent al fostului șef al DNA Bacău este că a imprimat serviciului teritorial o stare de pasivitate, exploatată joi, 26 iunie, de apărătorii lui Stavarache & co. care, invocând non-combatul procurorilor DNA, au reușit să convingă instanța de caracterul nepericulos al inculpaților. Pe cale de consecință, aceștia sunt liberi, când în realitate ar fi putut fi, foarte bine, după gratii, în arestul insalubru al IPJ Bacău.

Chiar și așa, însă, decizia pronunțată de Curtea de Apel nu poate fi trecută cu vederea, cu una, cu două. Ea este inacceptabilă. Judecătorul care și-a asumat decizia, pare să fi uitat că meseria pe care o practică are o crucială implicație socială și civică, ce derivă din însăși vocația de judecător. Nu poți trimite un infractor la locul de muncă în care a coordonat și comis infracțiunile puse în sarcină de procurori, cu atât mai mult atunci când respectivul infractor îndeplinește o demnitate publică de dimensiunea celei de primar. Dacă ne gândim că faptele imputate de procurori lui Stavarache & co. au fost comise în chiar exercițiul funcției de primar, avem un argument în plus în susținerea reținerii pe 30 de zile a acestuia.

O recunoaște, paradoxal, chiar magistratul care a pronunțat, la fel de paradoxal, sentința eliberării sub control judiciar a inculpaților: „Inculpatul Stavarache Romeo este primar al municipiului Bacău, calitate în care, atât datorită atribuţiilor legale cât şi relaţiilor personale create, a conceput şi pus în practică un circuit infracţional care să asigure posibila primire a banilor pretinşi cât şi disimularea adevăratei naturi a acestora (…) Folosindu-se de prerogativele funcţiei de primar (…) inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională o perioadă lungă de timp, faptele cercetate în prezenta cauză fiind săvârșite între anii 2008-2011, împrejurare ce demonstrează persistența infracțională a celor trei inculpaţi”.

Niciun judecător nu poate trece cu vederea realități precum cele enunțate mai sus, în numele pasivității organelor de urmărire penală, care – vezi Doamne – au hibernat timp de 2-3 ani, trezindu-se la viață odată cu sosirea primăverii lui 2014. Nu trebuie să uităm, odată ajunși în acest punct, că sistemul judiciar i-a permis lui Stavarache să candideze cu succes la funcția de primar al Bacăului, în 2012, deși cazierul secret al edilului era suficient de bogat încât să nu mai apuce o astfel de candidatură. La asta putem adăuga faptul că unii dintre angajații din conducerea Primăriei Bacău au figurat drept martori în dosarul de corupție în care șeful lor – primarul Stavarache – este inculpat, fapt ce ridică serioase semne de întrebare privitoare la natura relației dintre șeful municipalității și funcționarii aflați în subordinea sa directă. Orașul Bacău nu are, prin urmare, nicio garanție că din 2011 până astăzi primarul în exercițiu și acoliții lui nu au mai comis fapte de corupție.

În Justiție, în momentul în care vrei să împaci capra cu varza poți ajunge în situația ingrată de a compromite însuși actul de justiție pe care ești chemat să-l înfăptuiești. În încercarea de a nu deranja pe nimeni, Curtea de Apel a reușit contrariul: să consterneze o bună parte din cetățenii orașului Bacău, lăsând impresia că lipsa de implicare a unor procurori, în acest caz ai DNA, poate trece drept argument în sprijinul deciziei de menținere în libertate, sub control judiciar, a unor inculpați cu o bogată activitate infracțională și cu relații trainice, demne de orice grup infracțional de renume. Este evident că în cauză e necesară, mai mult ca oricând, o corecție, însă rămâne de văzut dacă ÎCCJ va fi în măsură să schimbe soarta celor trei inculpați și să răstoarne decizia cu adevărat îndoielnică pronunțată de Curtea de Apel Bacău joia trecută.