Cetateanul Gabriel Raduna a intrat in gura presei saptamana trecuta, cand mai multe publicatii centrale au prezentat, in articole politice substantiale, sloganul cu care candidatul PER cere votul alegatorilor din Iasi: “Fur mai putin ca ei” (vezi link: http://www.gandul.info/politica/fur-mai-putin-ca-ei-sloganul-unui-candidat-per-eu-sunt-un-om-deosebit-si-am-vrut-sa-am-un-slogan-la-fel-de-iesit-din-comun-ca-mine-macar-e-cinstit-10351435) . Raduna a motivat curioasa optiune privind sloganul prin faptul ca este un om deosebit, iar un om deosebit (n.r. – ca el) trebuia sa aiba, fara doar si poate, un slogan cel putin la fel de deosebit. De aici si nevoia de a iesi in evidenta, se pare cu orice pret.
Dincolo de abordarea bizara a candidatului PER, mesajul cu care acesta pretinde votul alegatorilor ieseni rezuma, aproape perfect, “filozofia politica” a poporului roman: dupa 20 si ceva de ani de la Revolutie, romanii nu mai au iluzii, cu atat mai putin iluzii politice. Alegatorii stiu ca toti politicienii sunt prezumtivi hoti, departajarea facuta de Raduna – in cazul buclucasului sau slogan – fiind operata doar in registru cantitativ. “Fur mai putin ca ei”, vrea sa ne transmita – cu o aparenta unda de sinceritate – Raduna, insa esenta mesajului sau este ca “fur”. Mai putin, dar fur!
Cum s-a ajuns aici? Sperantele mereu inselate, puse de electorat in carca politicienilor odata la 4 ani; nenumaratii politicieni cercetati, acuzati si condamnati pentru savarsirea unor fapte de coruptie, dar si o dezbinare a societatii cimentata, in ultimii 8 ani, de o elita politica autista i-au facut pe romani sa nu mai dea nici 2 bani pe politicieni, pe promisiunile lor – mereu neonorate, pe ideile lor – niciodata puse in opera cu buna credinta.
Ultima iluzie politica pe care romanii si-au permis-o a fost votul acordat, in 2004, lui Traian Basescu si Aliantei D.A., singura structura politica ce a venit in fata romanilor prezentand – la acel moment – si idei, nu doar masuri politice care urmau sa fie implementate odata cu accederea la guvernare. Alianta lui Basescu, Stolojan si C.P. Tariceanu a inoculat alegatorilor cateva principii morale, un justitiarism demn de Vestul Salbatic, precum si iluzia ca votand Alianta D.A., Dreptatea si Adevarul vor cobori asupra tarii, instituind o domnie de lunga durata. Ruperea ADA in 2007, odata cu excluderea PD de la guvernare, dar si actele de coruptie avand drept autori politicieni din PNL (Decebal Traian Remes, Paul Pacurariu etc) si PD (ulterior PDL, 2009 – 2012 – vezi “cohorta” de primari inculpati, in frunte cu fostul primar al Clujului) au compromis, definitiv, clasa politica. Asta, dupa ce intre 2000 si 2004, un PSD bantuit de aburii betiei de putere si-a cam facut de cap la guvernare, baronizand tara-n lung si lat.
Romanii de azi sunt mai pragmatici ca oricand. Nu pun pret pe ideologii/idei, nu mai sunt interesati de principii, nu mai cultiva relatii bazate pe incredere cu politicienii. Marturia acestei stari de fapt sta ascensiunea partidului de “ingeri” decazuti condus de “domnu’ Dan”. Fara nicio logica, fara nicio idee, fara niciun principiu, acest partid e ca apa: preia forma recipientului in care este turnat. Azi de stanga, maine – de ce nu – de dreapta!
Posibilul scor zdrobitor pe care USL l-ar putea inregistra la parlamentarele din 9 decembrie nu poate fi interpretat in cheia unei simpatii enorme de care s-ar bucura Uniunea in randul electoratului, oricat de mult si-ar dori-o social-liberalii. Romanii stiu ca toti politicienii/parlamentarii sunt hoti, dar isi pun speranta ca cei din USL le vor mai scapa cateva firmituri printre degete, odata ajunsi la ciolan. Spre deosebire de acestia, politicienii din PDL au gestionat lamentabil ultimii ani (cei ai guvernarii) afisand, in plina criza, o opulenta si ostentatie demne de alte vremuri istorice. In timp ce poporului i se cerea sa accepte masurile de austeritate impuse, unele dintre ele neavenite (ex. impozitul forfetar), pedelistii s-au dat, nu o data, in stamba ca si cand criza si efectele ei paguboase ar fi doar problema unora, adica a celor multi. Cei putini, profitand de luxul statului la butoane, si-au facut plinul, unul pe care-l vor deconta, cel mai probabil, pe 9 decembrie.
