Adunate, suprafetele de paduri solicitate in vederea retrocedarii depasesc cu 390.000 hectare suprafata totala a padurilor de care dispunea Romania in 1948

Adunate, suprafetele de paduri solicitate de persoanele fizice in vederea retrocedarii, depasesc cu 390.000 de hectare suprafata totala a padurilor de care dispunea Romania in 1948 iar daca adunam si retrocedarile solicitate de diversele forme asociative, depasirea este de 575.000 ha, se arata intr-un Raport al Curtii de Conturi. „Din aceasta cauza, opiniile des auzite/exprimate, conform carora retrocedarile pot continua fara grija, deoarece suprafata de padure retrocedata pana in prezent este departe de nivelul la care ar afecta proprietatea publica a statului din 1948, sunt iresponsabile”, se mai arata in document. Raportul arata cazuri in care reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei intregi paduri a fost facuta in baza unui certificat de mostenitor ce avea inscris la masa succesorala „un pat, un scrin secretaire si diverse bunuri de uz casnic si gospodaresc” si alte zeci de asemene cazuri.

Situatii descrise in Raportul Curtii de Conturi:

• MANTA MIHAI, mostenitor al lui MANTA GRIGORE, depune la Comisia locala REGHIU (VRANCEA) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 4200 ha padure. In sprijinul pretentiilor sale, a anexat un proces-verbal din 13.12.1947 al Adunarii General a actionarilor SOCIETATII FORESTIERE SAR LOMAS in care se preciza ca s-a ales un nou comitet de cenzori in care figura si GRIGORE MANTA, un statut al societatii (probabil  emis in 1938) din care rezulta ca cenzorii s-ar alege dintre actionari precum si documente din care rezulta ca SOCIETATEA FORESTIERA SAR LOMAS detinea in proprietate padurea VULCANEASA. Intrucat in ceea ce priveste calitatea de „indreptatit”, la reconstituirea dreptului de proprietate a numitului MANTA MARIAN nu mai trebuie demonstrat nimic, fiind evidenta lipsa acestei calitati, in cele ce urmeaza se fac unele precizari cu privire la SOCIETATEA FORESTIERA SAR LOMAS. La sfarsitul anului 1947, actionariatul Societatii era compus din CIMA CAMPAGNIE DES INDUSTRIES MINERES AND ANNEXES – 420.000 actiuni si din UNION DES USINES DES EXPLOATATION FORSTIERES DE NASIC, GENEVA – 840.000 actiuni. Prin urmare, capitalul era integral elvetian si era detinut de doua mari corporatii. In perioada 1945-1947,  SOCIETATEA FORESTIERA SAR LOMAS a solicitat si primit mai multe credite de la SOCIETATEA NATIONALA DE CREDIT INDUSTRIAL (capitalul: 50 % statul roman si 50 % BANCA NATIONALA A ROMANIEI), constituind drept garantie, printre alte active (fabrici de cherestea), si padurea VULCANEASA care, la acea data, avea o suprafata de 3.700 ha conform documentelor. In momentul nationalizarii, Societatea nu-si achitase in totalitate creditele. Trecand peste aceste evidente, Comisia locala REGHIU propune reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4.200 ha padure, insa Comisia judeteana VRANCEA, prin Hotararea nr.167/16.07.2007, respinge propunerea.Faza administrativa fiind incheiata, a urmat faza judiciara. Dupa deschiderea actiunii in instanta, conform unei practici binecunoscute, MANTA MIHAI vinde drepturile litigioase numitului GIRBOIU CONSTANTIN (contract autentificat cu nr.691/31.01.2008). Prin Sentinta civila nr.3488/7.05.2008 pronuntata de JUDECATORIA FOCSANI se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4.200 ha padure numitului GIRBOIU CONSTANTIN (un cunoscut procurator din zona) si se respinge cererea de interventie a DIRECTIEI SILVICE  FOCSANI pe motivul lipsei calitatii procesuale. Prin Decizia civila nr.1007/25.11.2008, Tribunalul Vrancea a respins recursul formulat de Comisia judeteana VRANCEA. In aceasta cauza au urmat mai multe cicluri procesuale si, in ultima faza JUDECATORIA FOCSANI, prin Sentinta civila nr.5036/07.10.2010 a respins si cererile de revizuire ale Comisiei judetene FOCSANI si DIRECTIEI SILVICE VRANCEA. Iata cum un cenzor la o societate comerciala cu capital detinut integral de doua corporatii straine, este indreptatit sa ia din proprietatea publica a statului inca 4.200 ha padure.

• O fundatie umanitara solicita „reconstituirea” dreptului de proprietate asupra 166.813 ha padure si 160 cladiri din proprietatea publica a statului Prin Ordonantele din 27.12.1781 si din 19.05.1783, Imparatul Iosif al II-lea al Austriei (din 1775, nordul Moldovei-Bucovina intrase sub stapanire austriaca) dispune reducerea numarului de manastiri si schituri si INCAMERAREA mosiilor acestora daruite de domnii Moldovei si de boieri cu conditia ca „veniturile sa se foloseasca pentru binele coreligionarilor din provincia in care s-au INCAMERAT mosiile”. INCAMERAREA este in esenta un act de trecere in proprietatea statului a averilor, prin aceasta realizandu-se extinderea si in Bucovina a conceptiei unguresti si austriece cu privire la natura proprietatii in ceea ce priveste averile bisericilor si cultelor religioase. De altfel, insasi Imparatul Iosif al II-lea explica aceasta conceptie intr-o Rezolutiune scrisa de mana (2892/24.03.1783) .”In Ungaria ca si celelalte provincii, averile sunt proprietatea deosebita a colectivitatii, numai uzufructul lor este al episcopilor, prelatilor, manastirilor sau beneficiarilor, in scopul ca acestia sa-si poata indeplini cu ajutorul lor datoria pe care o are fiecare. In consecinta acesti uzufructuari sa nu aiba alte drepturi de proprietate, nici sa pomeneasca de vre-un drept de mostenire, sau de vreo alta prerogativa sau privilegiu […].” Prin „Regulamentul bisericesc”, emanat de la autoritatea statala, ia nastere FONDUL BISERICESC. In esenta, acest Fond era o fundatie de drept public, administrata de functionari ai statului si care avea drept scop emanciparea provinciei (veniturile se folosesc pentru a acoperi „cheltuielile pentru fetele bisericesti si pentru scoli”, iar surplusul pentru „binele obstesc, al religiunii si al omenirii”). Schimbarile survenite ulterior in regulamente si denumiri nu au schimbat nici natura juridica a fundatiei si nici a drepturilor de proprietate. In anul 1918, Statul Roman s-a substituit in drepturi si obligatii celui austriac. Trecerea administratiei Fundatiei de la stat la Mitropolia BUCOVINEI si invers, de cate doua ori, in perioada 1918 – 1925, nu schimba cu nimic raporturile juridice mentionate. Prin Legea nr.70/1925 privind reorganizarea bisericii ortodoxe din BUCOVINA s-a acordat un statut juridic fundatiei, numita acum „FONDUL BISERICESC ORTODOX ￢ ROMAN AL BUCOVINEI” (FBORB) si anume: o fundatie speciala, autonoma cu personalitate juridica. Potrivit Legii nr.21/1924, persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege, astfel ca numai persoanele juridice de drept privat (asociatii, fundatii) intrau sub incidenta Legii nr.70/1925. Prin urmare, FBORB era fara indoiala o persoana juridica de drept public, iar patrimoniul era al statului, fundatia neavand decat un drept de posesie. Prin Decretul-lege nr.273/1948 nu s-a preluat abuziv patrimoniul (statul nu se expropria pe el insusi), ci se desfiinteaza pur si simplu persoana juridica FBORB, atribut al statului conform Legii nr.21/1924 asa cum a fost modificata in 1938.In scopul recuperarii patrimoniului (proprietate a statului) aflat in posesia FBORB (persoana juridica de drept public) se infiinteaza, de catre 27 de persoane, o persoana juridica de drept privat Fundatia particulara FBORB in baza Ordonantei de Guvern nr.26 din 30.01.2000 (s-a emis sentinta civila nr.109/2000 a Tribunalului Suceava). Prin incheierea din 22.08.2001, Judecatoria Suceava a admis ca Fundatia particulara FBORB este aceeasi persoana juridica cu aceea care si-a incetat abuziv activitatea prin Decretul- Lege nr.273/1948. Cu alte cuvinte, se constata identitatea dintre o persoana juridica de drept public si una de drept privat formata din initiativa a 27 de persoane particulare, fapt pentru care aceasta din urma ar fi in drept sa intre in proprietatea a 192.158 ha padure, inclusiv cladiri, proprietate a statului (asa dupa cum s-a aratat). Actiunile repetate de contestare ale RNP-ROMSILVA au fost respinse de instante. Fara a mai enumera numeroasele procese, se rezuma urmatoarele: prin Sentinta civila nr.538/13.03.2007, Tribunalul Suceava a admis cererea in revendicare a fundatiei private FBORB si a obligat Statul Roman prin RNP-ROMSILVA, sa-i lase in deplina proprietate 166.813 ha padure si 160 cladiri. La apelul formulat de R.N.P si MINISTERUL FINANTELOR, CURTEA DE APEL TIMISOARA, prin Decizia nr.317/14.02.2009, mentine hotararea luata de TRIBUNALUL SUCEAVA. Cu alte cuvinte, ce s-a hotarat pe plan local ramane valabil. Recursul este solutionat de INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, care in 15.03.2011, caseaza decizia CURTII DE APEL TIMISOARA si trimite cauza spre rejudecare CURTII DE APEL CLUJ. In prezent, a ramas speranta unei judecati drepte.

In anul 1800, suprafata impadurita din provinciile istorice romanesti era de 8.500.000 ha padure, adica 36% din teritoriu, suprafata care s-a redus continuu, in principal, ca urmare a reformei agrare din 1864 si a legii privind infiintarea izlazurilor comunale din anul 1920. Astfel, peste un milion de hectare de paduri au fost scoase din fondul forestier, mare parte din ele fiind defrisate, in vederea transformarii in pasuni. Dupa adoptarea Constitutiei si etatizarea (nationalizarea) padurilor ca fiind „bun al intregului popor”, in anul 1948, suprafata fondului forestier era de 6.486.000 ha.

La 31.12.1990 suprafata fondului forestier era de 6.367.660 ha, din care suprafata padurilor 6.248.990 ha si alte terenuri 118.670 ha. Suprafata fondului forestier la data de 31.12.2010 era de 6.515.173 ha, din care in proprietatea publica 4.363.000 ha si in proprietatea privata 2.152.173 ha. In proprietatea publica a statului se aflau 3.338.898 ha, din care 3.224.951 ha acoperite efectiv cu paduri, iar 113.947 ha alte terenuri.La nivel european, Romania ocupa locul 13 din punct de vedere al procentului de
impadurire, situandu-se cu 5,1 procente sub media europeana de 32,4%. Din punct de vedere al suprafetei de padure raportata la numarul de locuitori, Romania se situeaza pe locul 10 la nivel european cu 0,30 ha/locuitor, primele locuri fiind ocupate de tarile nordice (Finlanda, Suedia si Norvegia).

In perioada 1990-2012, suprafata fondului forestier-proprietatea publica a statului s-a redus cu 3.028.762 ha, prin retrocedari catre persoane fizice si juridice, urmare aplicarii legilor de fond funciar. Procesul de retrocedare a terenurilor forestiere catre fostii proprietari sau catre urmasii acestora este inca in desfasurare. Se apreciaza ca o suprafata de cca 561.168,84 ha s-a
retrocedat sau se afla in diferite faze ale procesului administrativ sau juridic de retrocedare, fara a fi indeplinite conditiile prevazute de lege, fiind considerate cazuri litigioase.

Sursa: Hotnews