Radu Cosașu a murit la vârsta de 92 de ani. Era unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai țării noastre: scriitor și jurnalist sportiv, iar conform gsp.ro decesul a survenit sâmbătă noaptea la Spitalul „Elias” din București.
Cosașu s-a născut pe 29 octombrie 1930, la Bacău (Oscar Rohrlich – numele la naștere). A fost unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. S-a născut într-o familie din mica burghezie evreiască, fiind fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei (născută Wassermann).
A absolvit liceul la București în perioada 1940-1948, apoi a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949), de unde a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953).
A fost inițial reporter la Revista elevilor (1948-1949), iar apoi a continuat la Scânteia tineretului (1949).
A lucrat de asemenea ca frezor la Uzinele Timpuri Noi (1950), iar apoi a revenit ca redactor la Scânteia tineretului (1953-1956) ca reporter special și a debutat cu „Opiniile unui pământean”. Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”, transmite gsp.ro.
În perioada 1956-1968 a publicat volumele „Energii”, „Nopțile tovarășilor mei” și romanul „A înțelege sau nu”. Mai apoi apare și volumul „Maimuțele personale”.
Radu Cosașu a debutat în presa sportivă în anul 1969
Începând cu anul 1969, Radu Cosașu a făcut și cronică sportivă sub pseudonimul Belphegor în ziarul Sportul. După 1970 au urmat volumele „Un august pe un bloc de gheață”, „Alți doi ani pe un bloc de gheață”, „Povești pentru a-mi îmblânzi iubita” și „Ocolul pământului în 100 de știri”.
Din anul 1993 Radu Cosașu semnează rubrica „Din vieața unui extremist de centru”, încă de la primul număr al revistei „Dilema”.
Au urmat volumele „Supravieţuirile” – „Rămăşiţele mic-burgheze” (2002), „Armata mea de cavalerie” (2003) și de „Viaţa ficţiunii după o revoluţie” (2006).
Pe 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României, iar doar trei ani mai târziu a primit Premiul național pentru literatură acordat de Uniunea Scriitorilor, închinat întregii cariere.
Din 2015 a scris săptămânal în secțiunea de opinii găzduită de Gazeta Sporturilor, iar ultimul său text publicat a fost pe 18 februarie 2023: „Imobilul Dan Petrescu”.
