Cate ceva despre cum se intra, cand se intra, in Schengen. Uniunea Europeana – Uniunea Ipocriziei

In ultimele zile, pe fondul intensificarii asa-ziselor dezbateri privitoare la accederea Romaniei in „spatiul Schengen”, o sintagma si-a facut loc – prin frecventa – in discursul public: „criterii tehnice”. Formula desemneaza faptul ca Romania, ca pretendent la calitatea de membru al spatiului Schengen, a indeplinit criteriile tehnice aferente demersului de intrare in spatiul amintit. Sintagma e redundanta: pentru accederea in spatiul Schengen NU exista alte criterii de bifat/indeplinit decat cele de factura tehnica (modernizarea frontierelor, intarirea capacitatilor de lupta contra criminalitatii transfrontaliere, controlul fluxului imigrationist etc). Criteriile sunt doar tehnice pentru ca statele pretendente la intrarea in Schengen au, in prealabil, calitatea de tara membra a UE. Din aceasta postura, se presupune ca tara respectiva a indeplinit, odata cu integrarea in UE, „celelalte” criterii impuse in Europa: economice, politice, sociale, juridice. Primirea Romaniei in clubul UE, in 2007, a echivalat cu recunoasterea de catre celelalte state deja membre a faptului ca tara noastra a indeplinit criteriile minimale privind intrarea in Uniune. De aici incolo, demersul de accedere in spatiul Schengen a devenit unul natural, firesc pentru un stat membru al UE.

Un scurtcircuit politic a dus la trantirea usii in nas Romaniei si la amanarea discutarii, frontal, a subiectului aderarii la spatiul Schengen. Este evident, pentru orice om rezonabil, ca importante cancelarii occidentale au exploatat si exploateaza electoral tema accederii rudelor sarace din UE in spatiul Schengen, perceput drept un „spatiu vital” ce ar risca sa fie invadat de valuri de cetateni dubiosi din Est. Numai astfel poate fi explicata reticenta mai multor state in a accepta ca Romania si Bulgaria merita si trebuie sa intre in Schengen negresit si deindata. Ca pretext de camuflare a interesului electoral obscur si de salvare a aparentelor de buna credinta europeana, statele ce ne-au trantit usa-n nas au fabricat si invocat un argument menit a justifica atitudinea lor: MCV (mecanismul de cooperare si verificare), un instrument ce se refera la criteriile de aderare la UE, nu la Schengen, arata ca Romania si Bulgaria au inca lacune serioase in ceea ce priveste „statul de drept”, mai exact in modul in care justitia trateaza fenomenul marii coruptii. Utilizand acest artificiu, intr-o maniera foarte putin europeana si civilizata, Germania – bunaoara – a invocat MCV in sprijinul vet0-ului „antepronuntat” pe tema aderarii la spatiul Schengen a celor doua state din estul UE.

Nimic nu e moral si etic in comportamentul statelor care, prevalandu-se de „arcanul” MCV, compromit demersul politic legitim al Romaniei si Bulgariei, ca state membre UE, de accedere la spatiul Schengen, in contextul indeplinirii criteriilor tehnice amintite. Cultivand comportamente duplicitare, motivate de exigentele electorale interne, state precum Germania pun umarul la legitimizarea si credibilizarea campaniilor eurosceptice, ba chiar anti-UE, derulate – in Romania – de diverse grupuri de interese, prin intermediul faimoaselor televiziuni de stiri. Cetatenii Romaniei, contributori neti la bugetul Uniunii (atat cat e contributia noastra, una relativ redusa), se vad umiliti si transformati in populatie de mana a doua a UE. Ideea ca odata cu intrarea Romaniei in Uniune nivelul de trai al romanilor va cunoaste o imbunatatire semnificativa incepe sa nu mai fie crezuta de nimeni in tara. Dimpotriva, incet dar sigur, in mentalul colectiv si-a facut loc sentimentul ca Romania nu e un stat membru al UE, ci o colonie a „puternicilor” Uniunii, a statelor care dau cu pumnul in masa din ce in ce mai saraca in firmituri a ipocriziei europene.