La 24 de ani de la Revoluţia începută la Timişoara, câţiva participanţi îşi amintesc, cu oarecare nostalgie, de mobilizarea de atunci, de solidaritate, dar şi de bătăile îndurate la Miliţie sau în penitenciar şi, deşi nu toate „gândurile curate” s-au împlinit, sunt împăcaţi că au câştigat libertate.
În urmă cu 24 de ani, în 15 decembrie, la Timişoara, câteva sute de enoriaşi ai pastorului reformat Laszlo Tokes au aprins lumânări şi s-au rugat în centrul oraşului pentru ca acesta să nu fie evacuat şi mutat în alt oraş, conform unei hotărâri judecătoreşti. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului Ceauşescu în mass-media internaţională.
Forţele de ordine au intervenit împotriva manifestanţilor, folosind gaze lacrimogene şi lovindu-i cu bastoane de cauciuc. Mulţi manifestanţi au fost arestaţi, iar străzile oraşulului arătau ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, poze cu Nicolae şi Elena Ceauşescu rupte.
Timişoreanul Virgil Hosu îşi aminteşte că în 16 decembrie 1989 a ieşit în stradă îndemnat de un vecin, după ce se întorsese de la serviciu.
„Am ieşit în stradă în 16 decembrie 1989 după orele de serviciu. Lucram la Centrala Electrică de Termoficare, iar după orele de serviciu m-am întâlnit cu un vecin al meu, în apropierea blocului unde locuiam, în Zona Soarelui, şi am auzit de ceea ce se întâmplase înainte cu o zi acolo, în Piaţa Maria. Vecinul mi-a spus: «Dom’le, se încearcă ceva acolo». El, fiind maghiar, mi-a spus să mergem şi noi să vedem ce se întâmplă. Am mai luat cu noi un vecin şi în jurul orei 15.00 am plecat spre Piaţa Maria. Nu am ajuns în această piaţă, ci în apropiere, unde am zărit un grup de 20-30 de persoane. Cu toţii veneau spre centru. Ne-am alăturat lor, am venit spre Primărie cu toţii, am discutat din nou despre ceea ce se întâmplase în Piaţa Maria. Acestui grup i s-au alăturat tineri, a tot venit lume şi strigam cu toţii «Jos comunismul». În aproximativ o oră, în grup deja eram aproape o sută de persoane”, rememorează Hosu.
În noaptea de 16 spre 17 decembrie, Hosu a fost arestat, bătut şi obligat să dea declaraţii. Nu ştia dacă va mai scăpa. Pe Virgil Hosu, ziua de 17 decembrie l-a găsit în Penitenciarul „Popa Şapcă”.
„Prima dată s-a tras în 17 decembrie 1989. Eram închis, arestat în Penitenciarul din Timişoara. M-au arestat în acea noapte, de 16 spre 17 decembrie 1989, la ora 3.30, la ieşire din Piaţa Dacia. Atunci au fost arestate aproape 800 de persoane. Printre aceste persoane mă aflam şi eu. La penitenciar am fost bătuţi pentru a spune ce am căutat acolo, de ce am ieşit pe străzi să demonstrăm. Ne-au luat unul câte unul şi am fost judecaţi începând din 17 decembrie. Chiar în 18 decembrie, împlinisem 26 de ani, iar eu eram judecat şi aveam o fată acasă. Sigur, am crezut că nu o să îmi mai văd copilul. Soţia nu a mai ştiut nimic despre mine”, povesteşte emoţionat revoluţionarul.
Citeste mai multe AICI
